Capitolul 8

120 19 3
                                    

-Ava,te iubesc și nu te pot pierde.
-Nu ma vei pierde. Voi rămâne lângă tine indiferent de situație. Am stat prea mult timp separați.
-O să-ți spun tot adevărul ca să nu mai suferi.
-Noah...
Totul începe sa se lumineze din ce în ce mai tare pana deschid ochii. Eram într-o camera de spital. Lângă mine era Carlos și
Sophia. Nici urma de el. Mai importanta a fost fata aia...
-Dute și anunță doctorul că sa trezit. Hai odată Carlos!!
-Ava... de ce plângi?
Nici nu am observat ca aveam lacrimi în ochi cu gândul la el.
-Ce sa întâmplat?
-Ati fost urmăriți și atacați. Când au ajuns întăririle  ai fost nimerita în umăr dar după și acea persoana a fost împușcată.
-Când ma vor externa?
-Bună ziua!
Pe ușa întra un doctor cam de vârsta apropiata de mine. Începe sa ma examineze și să se uite la umăr.
-Cat de grav este?
-O perioada nu aveți voie sa folosiți mâna deloc și peste 2 luni va aștept la un control.
-Când pot pleca?
-Trebuie sa va mai facem câteva analize pentru a ne asigura ca sunteți bine. De preferabil o vreme sa luați pauza de la munca pentru a nu va obosi prea tare.
Îmi apare negru în fața ochilor. Sa stau 2 luni fără sa fac nimic. Nici gând.
-Puteți face analizele mai repede ?Nu-mi place aici.
Doctorul zâmbește și pleacă. În timpul asta Sophia sa dus să-mi aducă un pic de mâncare asa ca am rămas cu Carlos.
-In mine trebuiau să tragă nu în tine.
-Carlos... nu te învinovăți. Nu a fost vina ta.
-Ba da.
-Ce au descoperit în depozit?
-Au confiscat toate drogurile și am arestat 3 oameni. Restul de 7 au fost omorâți. Am avut noroc că au ajuns repede și te am putut salva. Ai pierdut mult sânge. Ar fi bine sa nu mai lucrezi în perioada asta.
-Stiu ca îmi vrei bine dar voi lucra în continuare. Nu pot sa stau în casa închisă.
-Îmi pare rău pentru seara aia. Eram beat și nu conștientizam ce fac.
-Nu-i nimic. A trecut.
Se deschide ușa salonului și ma gândeam ca a venit Sophia cu mâncarea dar era un tip la costum cu un buchet de trandafiri . Mi înmânează și pleacă fără sa scoată vreun cuvânt.
-Are un biletel în el.
Și Carlos era curios de la cine am primit aceste flori. Iau bilețelul și când îl deschid îmi sare un nume în fața. Noah.
"Îmi cer scuze pentru noaptea aia. Nu o sa mi-o iert niciodată. Sper sa te faci bine cât mai repede. Noah"
-Citește-l cu voce tare.
Nici nu am băgat de seama când a apărut și Sophia cu mâncarea. Iau trandafiri și ii arunc pe jos. Amândoi se uita la mine uimiți de gestul meu.
-Nu e nimic important.
-Va rog sa ieșiți un pic din salon pentru a lua sângele pentru analize.
Spune asistenta și cei 2 fac în tocmai ce a zis ea.
-Păcat de acești trandafiri frumoși.
-Poti sa ii iei dacă vrei. Mie nu-mi trebuie.
Asistenta se uita ciudat la mine dar nu mai zice nimic. Termina de luat sângele dar trandafirii nu ii ia. Aștept sa intre in salon cei 2 dar în loc de ei întra alte 2 persoane. Noah și cu o fata. Perfect!Și asa îs vai de steaua mea ,acuma mai vine și cu fufele lui la mine.
-Ava ,aceasta este Anais,sora mea.
Țin minte acest nume. Fata din cabana care lipsea.
-Pentru ea te am lăsat în seara aia. Credeam ca a fost rapita.
-De când ai tu sora ?
-Au adoptat-o după ce ne-am mutat. Și-au mai dorit un copil dar nu au mai putut face.
Era o fată bruneta cu ochi verzi. Era frumoasa nu am ce zice. Totuși asta nu e un motiv sa uite de mine. Ma năpădesc acum toate gândurile.
-Ava... spune ceva.
-Doar ieși. Vreau liniște.
-AFARA!Fata nu are nici o vina.
A trebuit sa specific asta deoarece am văzut cum a tresărit când am țipat. Noah nu mai spune nimic dar se vede când se întristează și pleacă împreună cu fata aia.
-Sa te faci bine Ava.
Îmi spune bruneta. După ce iasă cei 2 întra Carlos și Sophia.
-Cine erau?De ce ai țipat la ei?
-Nu vreau sa vorbesc despre asta.
-Tot nu vei scăpa. Acuma pune și mănâncă.
Iau tava sa pun sa mănânc când brusc ma întreabă Carlos.
-Era iubitul tău?
-...

NoahUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum