Noah

Capitolul 14

Pov Ava
     Razele soarelui își fac apariția pe fata mea. Încă un vis incomplet. Tura asta era tata cu mama. Păreau fericiți asa cum erau ei înainte de accident. Nici în ziua de azi nu știu adevăratul motiv dar cred ca este legat de tata.
-Bună dimineața raza de soare!
Nici nu am observat când a intrat Vlad în camera cu ceștile de cafea. Exagerez sa spun cești ca de fapt sunt căni. Oamenii normali beau ceaiul din ele,nu cafeaua ca noi.
-Bună dimineața și tie!Cineva e bine dispus in dimineața asta.
-Datorita frumuseței tale.
-Cat ai stat sa o gândești pe asta ?
Se uita la mine și se incrunta. Incep sa rad și începe și el. Chiar e un adevărat prieten. Fața el nu știu ce ma făceam pana acum. Posibil mai luam câteva pisici și poate și câini de pe strada să-mi tina companie.
-Vreau un cățel.
-Pai ei Maya?De ea ce zici?
-Ea se va obișnui cu ideea plus ca nu o va înlocui.
De Maya sunt foarte atașată dar încă un suflețel nu strica.
-Vezi ca azi trebuie sa ieșim la cumpărături ca nu mai avem mai nimic.
-Da sefu,sa trăiți!
Începe sa rada atât de tare ca abia acuma observ ca are gropite. Niciodată nu am stat sa-l analizez. Era chiar înalt și destul de bine făcut. Părul brunet și ochii verzi.
-Dacă te-as vedea pe strada nu as crede ca ești doctor.
-Nici eu nu as crede ca tu ești detectiv .
-Teoretic nu mai sunt.
-Ești doar în concediu medical.
-Cum spuneam,teoretic nu mai sunt. M-am plictisit sa tot stau în casa.
-Atunci... în 20 minute sa fi gata .
-Unde mergem?
-Surpriza.
Acesta iese din camera,și ma lasă acolo stand pe pat sa ma gândesc cum sa ma îmbrac.
Afara era destul de cald ținând cont de anotimp. O sa prefer sa ma îmbrac simplu și comod adică în negru.
Spre surprinderea mea am fost gata în fix 20 de minute.
Când ies din camera observ ca și acesta era îmbrăcat în negru.
-Mergem?
-Unde?
-Ai sa vezi.
Ieșim din apartament,după din bloc și ne îndreptăm spre parc.
-Mi-ar plăcea sa stau la casa cândva, când voi avea copii.
-Am eu casa ne mai trebuie copii.
Am crezut ca mor. Cred ca m-am și înroșit la față.
-Cce?
-Glumeam .
Acesta începe sa rada și mai tare dar se oprește când ma vede ca eu nu schițez nimic.
Continuam sa mergem spre parc în liniște.
Când ajungem ne punem pe o banca lângă lac. Era o liniște prea apăsător.
-Ava..
-Ce sa întâmplat?
-Stiu ca te-a deranjat gluma de mai devreme dar nu voiam sa o iei în nume de rău. Știu cât de greu e acum pentru tine de aceea voi aștepta cât este nevoie.
-Vlad...
-Trebuia sa spun astea. Le aveam de prea mult timp pe suflet. Hai să ne plimbam cu bărcuța.
Nu mai ziceam nimic. Am rămas masca. Brusc acesta se inveselise când ne-am urcat în bărcuțe asa ca am lăsat totul la o parte și m-am bucurat de moment.
Eram chiar fericita. Acesta zicea glume. Parca eram doi copii de 10 ani. După ce am terminat cu plimbarea cu bărcuțele am început sa ne mai plimbam pe lângă.
-Dacă tot am ieșit mergem sa facem și cumpărături?
-Daaaa
Parca nu-mi mai reveneam. Eram doar cu zâmbetul pe buze. Parca eram un copil fericit.
Ajungem la supermarket și eu ma urc în căruț. Vlad doar începe sa rada de mine și să-mi facă pe plac. În concluzie noi glumeam și râdeam. Unele persoane se uitau ciudat la noi dar alții se uitau zâmbind. Nu voiam ca ziua de azi sa se mai termine.

Pov Noah
După ce am plecat de la sediu m-am îndreptat spre supermarket să-mi iau ceva de mâncare. Ma plimbam printre raioane când deodată aud râsete. Nimic anormal. După nici un minut mi-am dat seama al cui ras este. Al ei...
Ma duc printre raioane de unde se auzea dar mai bine nu ma duceam. Ea stand în căruț toată un zâmbet. Ceva din mine parca îmi zicea sa ma duc la ea dar altceva îmi spunea sa stau pe loc. Parca o parte din mine sa dus. Eram gelos pe acel băiat. O avea pe ea...