Din New York spre Seville

Capitolul 1: Isabella

-Si mamá. Prometo. Nubo se perderá la boda de Sierra y Matteo. răspund eu obosită
(spaniolă | Da, mama. Promit. Nu o să ratez nunta Sierrei și a lui Matteo.)
-Querida, ¿vendrás acompañada de alguien? ¿Quizás un novio?
(spaniolă | Scumpa mea, vei veni însoțită de cineva? Poate un iubit?)
-Si mamá. Iré con mi novio. Ahora disculpe pero me tengo que ir.
(spaniolă | Da, mama. O să vin cu iubitul meu. Acum scuză-mă dar trebuie să plec.)
-¡Te amo Isa!
(spaniolă | Te iubesc Isa!)
-Yo también te amo mamá!
(spaniolă | Și eu te iubesc mama!)

Închid telefonul oftând zgomotos. Ce iubit?! Eu nici măcar nu am ieșit la o întâlnire de când am ajuns în New York. Am venit strict pentru studii, nu pentru ca să îmi găsesc sufletul pereche.

Singurul motiv pentru care i-am spus mamei ca am iubit este fiindcă ea crede ca fără iubit nu poți găsi fericirea. Și fiindcă eu am divorțat de fostul meu soț, iar după am plecat în New York. M-am căsătorit la 18 ani și am divorat la 19.

Mama crede ca eu încă sunt tristă datorită divorțul nostru. El nu m-a mai vrut. M-a înșelat cu o femeie care acum e soția lui. Ea e însărcinată.

Însă eu mă bucur de viața mea așa cum e și nu vreau ca familia mea să mă compătimeasca fiindcă nu sunt împreună cu cineva.

Telefonul meu sună brusc. Tresar și mă întind pe cealaltă parte a patului ca să răspund la apel. Mă sună directoarea universității. Eu studiez la universitatea de arte. Vreau sa devin designer.

-Buna ziua, domnișoară Isabella! spune directoarea
-Bună ziua! răspund eu
-Doresc să veniți in biroul meu astăzi. Sunteți scutita pentru restul zilei.
-Desigur. Mulțumesc!
-La revedere! saluta directoarea
-La revedere!

Mă îmbrac repede și pornesc în grabă la universitate.

Când ajung intru în biroul directoarei. O salut politicos și ea ma roagă sa iau loc. Mă așez și o ascult atentă:
-Deci, domnișoară Cortez. Am vești bune pentru dumneavoastră. Timp de un an veți avea ocazia să deveniți designer junior alături de celebrul designer Alfrenzo Formazzi. Veți lucra pentru însăși cel mai mare bilionar care a existat vreodată.

Mă uit șocată la ea și îi spun foarte rapid:
-Vă mulțumesc! E onoare pentru mine. Nu-mi vine să cred.
-Ținând cont că vei lucra cu Alfrenzo Formazzi îți vei primi diploma de absolvire de la secretariat. Maine la prima oră să fii în fața universității. Vei fii condusă la noua ta locuinta. Un an veți locui în aceiași casă cu domnul Formazzi și patronul dumneavoastră. Să aveți bagajele pregătite. Vor fi luate și aduse la vilă, tu poți să iei doar un ghiozdan cu ce ai nevoie pe o zi. îmi zice ea cu o față serioasă
-Am înțeles.
-La revedere! salută ea
-La revedere!

Ies din biroul directoarei și mă îndrept înspre ieșirea scolii. Îmi aud numele strigat de o voce cunoscută. Mă întorc și îl vad pe Adam. El e fostul meu iubit. Am fost cu el acum câteva luni. M-am despărțit de el fiindcă tot flirta cu alte fete.
-Isabella! Ce mai faci?
-Adam...ce vrei? răspund încercând să stau calmă
-Tu te duci la nunta Sierrei? întreabă Adam
-Da. Logic că mă duc.
-Atunci ne vedem la nunta ei. Apropo mama ta a zis că vii cu iubitul tău. Eu de ce nu știu el?
-De ce ar trebui să îmi știi tu viata personală? spun eu indignată
-Ziceam doar...începe el

Vocea Amaliei se aude pe holul plin de studenți:
-Adam! Las-o în pace! Asta dacă nu vrei sa o înșeli pe iubita ta din nou, din nou.
Strigătele studenților s-au auzit pe hol făcând un ecou puternic:
-Ooooooooo!
-Momentan nu am o iubită și oricum plecam. comentează cam neîntrebat Adam îndepărtându-se

Îi povestesc Amaliei tot ce s-a întâmplat. Ca am nevoie de un iubit fals, ca am terminat facultatea și că o să lucrez ca designer junior.
-Serios?! Sunt așa de fericită, Isa! Mă bucur pentru tine!
-Ar trebui să mă duc să îmi fac bagajele. Te sun mai încolo. Te iubesc!
-Și eu te iubesc!

Ajunsă acasă mă apuc de împachetarea bagajelor pentru mâine. Orele trec rapid, iar ceasul bate ora 12. Mâine mă trezesc devreme așa că mă pun în pat și adorm.

Alarma ceasului sună. Îmi deschid ochii și îmi amintesc ce zi este azi. Mă ridic din pat ca să mă pregătesc pentru ziua de astăzi. Mă spăl pe față, îmi fac rutina de dimineață, mă îmbrac într-o rochie decentă și frumoasă.



Iau niște adidași în picioare. Nu am nevoie de multe așa că am doar o gentuță în care am un carnețel, un pix, lip gloss și rimel invizibil. Plec de acasă și mă duc în fața universității. Mă întâlnesc cu Amelia. Acum începeau orele.
-Ce sexy ești! țipă ea
-Mai încet. spun eu. Am încercat să mă
îmbrac frumos și decent. Am reușit?
-Cu siguranță. Ești sexy, dar nu în modul pervers, ci sexy și decent. Nu am mai văzut așa ceva.

Aud pe cineva fluierând surprins și mă uit în spate știind deja cine este. Adam.
-Ce face această ființă sexy aici? Tu nu vii la ore, Isabella? Chiulești? spuse acesta
-Nu vin la ore...încep eu
Un claxon mă întrerupe și mă face să tresar. Mă întorc să văd cine este vinovatul. Un G-Class se afla în spatele meu. Ușa din spate se deschide dezvăluind cel mai frumos om pe care l-am văzut în viața mea.

Vocea lui Adam îmi întrerupe gândurile:
-Ăsta e iubitul tău?
Adam pare speriat. Mă uit șocată la Adam. Îmi aducă minte de întrebarea lui și chair înainte să pot răspunde vocea groasa a bărbatului se aude:
-Da.
Mă uit la Amalia și îi transmit din privire: "am auzit bine?". Ea aprobă și Adam spune:
-Atunci e clar ca nu îl uiți la New York și o să vii cu el la nunta Sierrei.
-Adam. Vezi-ți de treaba ta și lasă-mă în pace. Nu ai nicio fată pe care să o farmeci? îi spun eu și urc in mașină

Închid ușa și mă întorc înspre bărbatul atractiv cu gura spartă.
-Mulțumesc de ajutor! N-aveam destule pe cap. Chiar mulțumesc! Acum pot să mor liniștită știind că nu o să mă înec murind, ci voi fi omorâtă de însăși mama mea.
-Tot ce am făcut a fost să te ajut. comentează bărbatul
-Să mă ajuți?! Cu ce? Sa îmi asiguri o moarte foarte devreme? Vai ce frumos din partea ta! Ești fermecător!
-Care e problema ta?
-Problema mea este că acum va trebui să răspund unui arsenal de întrebări și să inventez o scuză pentru care așa zisul meu iubit nu poate veni la nunta surorii mele deși i-am promis mamei. spun eu nervoasă
-Și care e problema mea?

Chiar înainte să încep un război cu bărbatul din fața mea telefonul meu începe să sune și să bipăie încontinuu. Mesajele rulează pe ecran. Aerul începe să se împuțineze, atmosfera se incalzeşte. Inspir și expir disperata după o gura de aer. Cu glasul care mi-a mai ramas șoptesc panicată:
-Am nevoie de aer. Nu mai am aer.
Bărbatul se uită uimit la mine și îi spune șoferului să deschidă geamul. Mă aplec și încerc să respir, fără rezultat. Privirea mi se încețoșează și apoi văd numai negru.

-------------‐-----------------------------‐-------‐--------‐----
Primul capitol este gata. Aproape am terminat cu partea cea grea.
(Christian—poza la media)