Din New York spre Seville

Capitolul 7: Christian

Buna!
Am creat un playlist pentru aceasta carte. Se află la primul capitol, unde am făcut și introducerea.

După ce încheie și următorul apel mă întreabă dacă mai am să îi transmit ceva. Îi spun că poate să plece, iar apoi mă ridic și mă duc să îmi fac bagajul.

Îmi aduc aminte, după ce am terminat de împachetat, ca nu știu când avem zborul. Iau telefonul de pe pat și îi dau mesaj

Christian:
Am uitat să întreb când avem zborul.
Isabella:
Mâine de dimineață.
Christian:
La ce ora?
Isabella:
La 3:00.
Christian:
Ok.

Ca să pot fi odihnit ar trebui să mă culc acum, dar teancul de hârtii necompletate mă determină să renunț la ideea de a dormi și să mă asez în fața biroului. Orele trec încet in timp ce teancul de foi care trebuie completate se micșorează cu fiecare minut.

După ceva timp mă uit pe fereastra și văd că este întuneric. Mă uit la ceasul de pe perete care indic ora 2:00. Hotărăsc că nu mai are sens să dorm o jumătate de oră, asa că mă duc la baie. Îmi fac un duș rece că să alung somnul, iar apoi mă spăl pe față. Îmi spăl dinții și îmi iau din dulap o pereche de pantaloni gri de trening. Ținând cont ca sunt singurul treaz la ora asta nu îmi mai iau tricou.

Mai verific ceasul încă odată. În 45 de minute trebuie să fim la aeroport. Îmi fac niște omletă și mă gândesc că și Isabella va trebui să mănânce când se trezește.

După ce termin de mâncat, mă duc până la frigider să beau niște apa rece. Se deschide ușa bucătăriei. Mă întorc și o văd pe Isabella. Rămâne în ușa și se holbează la mine câteva secunde, după care se duce la frigider să își ia ceva de mâncare probabil.
-Am făcut omletă. E pe masă. îi spun eu
-Oh. Mersi. îmi mulțumește încetișor
-În 20 minute trebuie să fim mașină. Ai destul timp?
-Mhm...

Mănâncă cu poftă omelta, iar apoi se ridica să își ia apa. Îi întind un pahar cu apă de pe masa. Îl bea pe tot, iar apoi se duce în camera ei. Mă duc și eu să mă schimb în niște pantaloni negri și un pulover maro închis. Îmi pun ceasul pe mana și inelele. Iau capacul parfumului și aplic un puf.

Apoi îmi iau cele doua valize și pun pe cineva să le ducă in mașină. Peste ceva timp coboară și Isabella. Are o rochie cu guler, care îi ajungea pana la mijlocul coapselor și albă, o pereche de cizme de catifea, lungi și negre și un palton crem.

După ea cară doua valize, asa ca le iau și le pun în mașină. Îi deschid ușa și o las să intre înăuntru, după care mă așez lângă ea. Șoferul pornește mașina ca să ne ducă la aeroport. Pe parcursul drumului discutăm detalii despre familia ei pe care ar trebui să le știu.

Ajungem la aeroport și cineva ne duce bagajele înăuntrul avionului meu privat. O ora mai târziu suntem în avion, spre Seville. Observ cum Isabella încearcă să rămână trează. Mă întorc înspre ea și îi spun:
-Dacă ești obosită ar trebui să te culci. Te trezesc eu când ajungem la aeroportul din Seville.
-Știi măcar unde trebuie sa mergem? întreabă ea
-Nu.
-Familia mea nu sta in Seville. Ei stau într-un orășel micuț de lângă Seville, dar nimeni nu îl știe așa că zicem că stăm în Seville. mă informează Isabella
-Pai și unde stau ei?
-În San Rafael.
-Ok. O să anunț șoferul. Tu, culcă-te. îi zic eu
-Înainte să adorm trebuie să îți spun ceva. spune Isabella in timp ce cască
-Ce? întreb eu
-Am o verișoară care e cu un an mai mare ca mine. Întotdeauna a flirtat cu iubiții mei. Trebuia să te anunț.
-Cum o cheamă?
-Eva. răspunde ea
-Mersi că m-ai anunțat. Acum dormi.  spun eu blând

Isabella își închide ochii și adoarme în curând. Mă uit la cât de liniștită poate să doarmă. Deodată tresare scurt și se încordează. Nu își deschide ochii, dar pot vedea ca are deja un coșmar. Îi prind mâna caldă în palma mea. Corpul ei se relaxează și capul îi cade pe umărul meu. Mă uit la ea și îmi dau seama că zâmbesc. Inspir adânc, îmi dau capul pe spate și îmi închid ochii.

Gândurile mele nu îmi dau pace. Săptămâna asta ar putea fi singura mea șansă de a o face pe Isabella să se îndrăgostească de mine. Am renunțat deja la luptele contra atracției mele pentru Isabella. Știu ca o plac, dar acum trebuie să o fac și pe ea să mă placă.

Peste o ora jumătate avionul aterizează pe aeroportul din Seville. O iau pe Isabella în brațele mele ca să nu o mai trezesc. Pe geam zăresc mii de fete care se uită după mine probabil. Oftez ușor și cobor din avion. Îmi pun bodyguarzii să mă înconjoare astfel încât fata Isabellei să nu fie vizibila publicului. Datorită țipetelor provocate de mulțimea de fete Isabella tresare și se trezește. Se uită la mine confuză și vrea să se ridice, dar îi lipesc capul de pieptul meu.

Mă aplec și îi șoptesc:
-Peste tot sunt paparazzi. Țineți capul așa ca să nu îți vadă nimeni fața.
-Nu poți să mă lași jos. Nu o să mă uit la public. Îmi acopăr fața. răspunde ea soptindu-mi la ureche

O las jos și îi cuprind talia lipind-o cu corpul de mine. Îi acopăr fața cu mâna și o duc în mașină. O informez că va trebui să dau câteva declarații ca să nu spună fotografii ca ea este vreo curvă sau ceva de genul. Aprobă scurt.

Mă duc direct în gura lupului. Paparazzi și reporterii sar cu întrebările pe mine:
-Cine este fata cu care ați venit aici?
-Aceea este amanta dumneavoastră?
-Este iubita dumneavoastră?
-Cu ce ocazie ați venit în Seville și pe cine ați purtat pe brațe?
-Aceea este iubita mea. le răspund eu reporterilor. Am venit în Seville din motive personale.

Camerele și întrebările se întețesc:
"Cine este iubita dumneavoastră?"
"Care este numele domnișoarei norocoase?"

Nu răspund întrebărilor ci mă duc în mașină și îi spun șoferului să conducă la adresa unde locuiește familia Isabellei. Îl sun pe James, cel care se ocupa cu securitatea, și îi spun să aibă grijă ca mașina noastră să nu fie urmărită.

Mă uit la Isabella care se juca cu degetele ei anxioasă. Îi observ și piciorul care se scutura incontrolabil. Adun tot curajul oe care îl am și îi prind mâna în a mea așezandu-le pe piciorul ei. Se uită scurt la mine și pare să schițeze un zâmbet, după care se întoarce și privește priveliștea de pe fereastră.

O ora mai târziu ajungem in fața casei părinților ei. Aveau o vila în stil mediteranean, ceva care avea aer spaniol. Era exact ca acele vile din filmele spaniole.
O casa cu doua etaje, vopsita în culori calde, cu terase la etaj și câteva ferestre verzi, multe plante și iarba in curte, o masa pentru acele zile cand e prea frumos să iei masa în casă și un aer care te face să te simți ca acasă.

Isabella se uită la casa părinților ei și pare speriată sau emoționată. Nu îmi pot da seama. Îmi pun mâna împrejurul taliei ei și îi zâmbesc. Se uită la mine și îi spun:
-O să reușim. Inspiră adânc. Totul va fi bine.
Îmi întoarce zâmbetul și ia o gura mare de aer.

-¡Ah! Mi amor, ya llegaron Isa y su novio!
spune mama ei care tocmai ieșise pe terasă
(spaniolă | Ah! Dragostea mea, a ajuns Isa si iubitul ei!)
-¿Que?  Isa! Mi pequeña niña!  aud un bărbat înalt vorbind și presupun ca este tatăl ei.
(spaniolă | Ce? Isa! Fetița mea!)

---------------------
Acesta este cel de-al șaptelea capitol al acestei cărți. Scuzați-mă pentru greșelile de scriere. Dacă vedeți vreuna să mă anunțați pentru ca vreau să remediez aceste probleme cât de repede pot.

Va mulțumesc pentru tot suportul!