Din New York spre Seville

Capitolul 14: Isabella si Christian

-Isa...trebuie să discutam ceva important. spune prietena mea pe un ton serios
-Ok. Sunt ochi și urechi.
-Știu că tu și Christian nu sunteți cu adevărat împreună.
-Suntem împreună, Sofia. Nu mint. răspund eu în timp ce panica mă umplea
-Mai știu și ca ție îți place de el. chair dacă nu sunteți cu adevărat împreună. Dacă vrei te pot îndruma, astfel incat să te placa și el.
-M-ai ajuta cu asta?
-Da. spune Sofia zâmbind
-Și cum decurge planul? întreb eu uitându-mă la Christian și la fata de lângă el care îi spunea ceva

Brusc simt un sentiment lipicios de supărare. Vreau să o omor pe fata aia. Oare așa de simte gelozia? Christian se uită la mine disperat și îmi face semn să vin. Îi spun Sofiei ca trebuie să plec și mă duc în interiorul cafenelei la masa lui Christian.

-Ce s-a întâmplat? întreabă eu când ajung lângă ei
-Fata asta nu mă lasa in pace. I-am spus ca am iubita și nu mă crede. îi zice el
-Uite...cum dracu te-o chema, nu-mi pasă. El este iubitul meu, și dacă nu pleci de lângă el mă jur pe ce am mai sfânt că vin și te ștrangulez. Ne-am înțeles? îi transmit fetei devenind iritata de privirea superioara pe care mi-o arunca
-D-da. răspunde fata speriată, după care se ridică și părăsește localul

Ies și eu din cafenea în spatele ei și mă duc la Sofia. Când mă vede mă intreaba:
-Ce s-a întâmplat? Cine e fata?
-Tot flirta cu Christian, iar el m-a chemat ca să scape de ea. Am gonit-o și asta a fost. îi explic eu rapid. Nu mai am chef de nimic. Vrei să mergem înapoi acasă?
-Da. Ești ok?
-Mhm. Mi-e somn. Atata tot.
-Daca zici tu...Du-te după Christian.

Intru înapoi în cafenea și mă duc la masa lui. Pe față lui se afișează o expresie îngrijorată și mă întreabă:
-Ești bine?
-Da. Mi-e somn. Putem să mergem acasă?
-Sigur. Să, achit și eu cafeaua.
După ce își plătește băutura vine lângă mine și îmi transmite ca putem pleca. Mă ridic și ies din local. Când ajung în fata Sofiei încep să văd puncte albe și negre care îmi îngreunează vederea. Mă las pe vine și nu mă mișc. Ultimul lucru pe care îl vad înainte să îmi pierd cunoștință e Christian care se uită îngrijorat la mine.

----------

Christian

Am luat-o în brațe și nu am putut să nu observ cât de ușoară este. Alerg către mașină și o pun pe bancheta din spate. Pornesc mașina și mă grăbesc înspre spital. Ajunși la spital o iau din nou în brate și intru in clădire.

Un doctor mă vede și mă strigă. Îi spun că tocmai a leșinat din senin.
-Ne ocupam noi de acum încolo. Vă rugam luați loc. răspunde doctorul
Sofia se pune pe un scaun și se uită pe telefon de parca e ceva normal ca prietena ei cea mai buna a leșinat.
-De ce nu ești deloc îngrijorată pentru Isabella? o întreb eu dupa ce mă satur să o văd atât de indiferenta
-Sunt îngrijorată, dar spre deosebire de tine știu de ce a leșinat. răspunde ea
-De ce?
-Nu a mâncat de o zi și jumătate. S-a mai întâmplat.
-Spune-i să mănânce. Nu o mai lăsați să stea nemâncata. zic eu revoltat de situație
-Nu e atat de simplu, Christian. Alejandro o numea grasa de fiecare data când mânca, iar acum ea de abia de mai poate manca o masa completa. Nu face nimic stupid, ok?
-Porcul ala o să plăteasca cu viața. raspund eu cuprins de furie

Doctorul mă lasă să intru în salonul unde era Isabella. Mă așez lângă patul ei, o sărut pe frunte și îi șoptesc:
-O să mă razbun pentru tine, draga mea.
Părăsesc salonul Isabellei și mă duc la casa părinților ei. Primul lucru pe care îl fac e să mă duc în cameră lui Alejandro. Înăuntru este doar Dolores care stă în pat.
-Scuză-mă ca te deranjez. Îl caut pe Alejandro. Știi cumva pe unde ar trebui să fie? întreb eu
-E in regula. Alejandro e la bucătărie. S-a dus să-mi ia ceva de acolo. Dacă vrei poți să îl aștepți aici. Imediat trebuie să vină. răspunde Dolores vizibil obosită
-Nu te mai deranjez. Mă duc să îl caut. Mulțumesc!