Din New York spre Seville

Capitolul 10: Isabella

Am adăugat o nouă melodie DOAR pentru acest capitol la playlist: Luminary- Joel Sunny

Mă ține în brațele lui. Fără să îi pese câți oameni ne privesc sau că tatăl meu îl vede. Pare că nu îi pasă cine ne privește. Încearcă să mă calmeze. Și îmi place asta. E ultimul om cu care ar trebui să fiu împreună, iar eu mă îndrăgostesc încet încet de el. Știu că Christian nu o să mă iubească. Sierra și restul văd doar teatrul pe care îl jucăm.

Mă dezlipesc de corpul său cald și îi mulțumesc pentru sprijin. Tatăl meu, surprinzător, nu îl omoară, ci îi șoptește ceva mamei mele. Mamá zâmbește. Sierra se uită șocată la Christian și își face curaj să spună:
-Iubitul tău e un milionar?
-Da. aprobă Christian înainte să pot răspunde eu
-De ce nu mi-ai spus? întreabă Sierra
-Trebuia? răspund eu
-Isa! Iubitul tău e un nenorocit de milionar și tu ai crezut ca nu ar trebui să îmi spui.
-Calm. îi zice Christian

Brusc, fără nicio avertizare, sunt luată pe sus. Îi văd fața Sierrei care e în șoc. Trecem chiar pe lângă Alejandro și Dolores și nu pot să nu observ privirea din ochii lui Alejandro. E...e gelos. Alejandro e gelos pe Christian! Mama și tata se uită uimiți la Christian, iar eu îmi ascund capul la pieptul lui.

Când ajungem în fața scărilor îi spun să mă lase jos. Christian mă așează înapoi pe pământ. Îl întreb:
-Ce a fost asta?
-Improvizație pe secundă. răspunde el
-ISA! o voce familiara mă strigă și mă uit în spate ca să o văd pe Sierra
-Eu o să mă retrag. spune Christian

El pleacă și sora mea se uită la mine încă uimită și îmi spune:
-Christian îi poate da lecții și la Matteo?
-Ce? întreb eu uitându-mă la ea cu ochii larg deschiși
-Era o glumă. Vreți să stați până la nuntă, nu?
-Da.
-Pai...nunta o să fie poimâine așa că peste 3 zile puteți să plecați înapoi.
-S-a modificat data? zic eu curioasă
-Da. Au avut liber mai repede așa că am aprobat. Eva o să organizeze niște jocuri mâine. La ora 12 să fiți afară din pat. Ok? răspunde sora mea serioasă

Aprob planul ei și mă duc în cameră. Îi spun lui Christian ce s-a întâmplat și că vom pleca peste trei zile. Pare...dezamăgit. Ignor expresia de pe fața lui și îi zic:
-Când ai "improvizat" am trecut pe lângă Alejandro. E gelos pe tine.
-Știu. Pun pariu că dacă mă duc jos și tu rămâi aici singură o să vină să te avertizeze în privința mea. Vrei să vezi? spune Christian
-Da.

Christian se duce la parter și la nici 5 minute se aude un ciocănit la ușă. Îi spun persoanei să intre. E Alejandro.
-Buna, Isa! Putem discuta? zice el
-Da, sigur. Ia loc. spun eu
-De cât timp ești împreună cu Christian?
-O lună. improvizez eu pe loc
-Atunci ar fi bine să te avertizez. Băieții bogați ca el vor fete doar pentru distracție. Nu te iubește, vrea doar să fii jucaria lui. declară el părând sigur de ceea ce îmi spune
-Și tu m-ai iubit?
-Isa, știi prea bine ca d—Nu! îl întrerup eu. M-ai iubit atunci când te-am găsit in pat cu alta, nu? Erai îndrăgostit de mine atunci când o fată necunoscută a venit la ușa apartametului meu, plângând, să îmi spună că e însărcinată cu copilul soțului meu? Tu ești ultimul om de pe Pământ care are dreptul să îmi spună cine mă merita. Pentru ca tu însuți nu îmi meriți nici măcar prezența. Pleacă din camera mea.
-Isa! începe el din nou
-¡Vete al carajo Alejandro! Nu vreau să te aud. Ieși dracului din camera mea! spun eu țipând
(spaniolă | Du-te dracu, Alejandro!)
-Isa. continua el să zică
-Taci! Nu vreau să te aud. Nu vreau să te văd. Nu vreau să mai aud de tine. Nu am venit in Spania pentru tine, Alejandro! Înțelege că nu te mai iubesc! La dracu! Îmi doresc să nu te fii întâlnit. Blestemată fie ziua in care ne-am căsătorit. Ai o soție! Du-te la ea strig eu revarsându-mi nervii asupra lui.

Alejandro se uita uimit și începe să se aproprie de mine privindu-mă amenințător. Speriată mă retrag încet.
-Acum ți-e frica de mine, Isa? zice el pe un ton înfricoșător
-A-alejandro. L-lasă-mă. spun eu și încep să mă panichez

Dintr-o dată ușa se deschide brusc, lovindu-se de perete. Tresar și mă uit înspre ușa.
-Ieși afară, Alejandro. strigă Christian
Fără să mă mai gândesc la ce fac alerg în brațele lui Christian. Unul dintre brațele sale îmi înconjoară talia protector.

Aud niște pași părăsind camera și mâna lui Christian îmi ridică privirea și el mă întreabă:
-Ți-a făcut ceva?
-Nu. șoptesc eu clătinându-mi capul

Christian mă îmbrățișează și îi răspund îmbrățișării fără să mă gândesc. Aud glasul mamei care mă strigă de jos. Mă dezlipesc de la pieptul lui Christian și mă duc la mama. El mă urmărește.

Când mă vede mama îmi spune:
-Isa, poți să faci salata aia specifică ție?
-Si mamá. răspund eu
(spaniolă | Da, mama.)

Iau ingredientele necesare și încep să gătesc. Pe fereastra bucătăriei îl vad pe Christian jucându-se cu frățiorul Sofiei, Hector.
-Nu-i așa că e un scump, Christian, tia Ella? zice Eva întrerupându-mi gândurile
(spaniolă | mătușa Ella)
-Da. răspunde mama

Îmi dau ochii peste cap și continui să pregătesc salata aruncând un ochi asupra lui Hector și Christian. Telefonul meu începe să sune și o rog pe Eva să verifice cine e.
-Aici scrie Anzo, Isa. răspunde ea
-Oh. Dă-mi repede telefonul! zic eu

A: Bună, Bella!
I: Salut, Anzo! Ce mai faci?
A: Vreau să aflu detaliile spicy.
I: Nu ai ales momentul potrivit. Sunt în bucătărie cu mama și o verișoară.
A: Ce faci acolo?
I: Prepar salata aia.
A: Salata preferată a lui Christian? Care ar trebui făcută de Gabrielle?
I: La dracu! Trebuie să găsesc o scuză. Puțin ajutor?
A: Sună-mă când revii cu detaliile. Pa, Bella!
I: Să nu cumva să îndrăznești!

Și Anzo mi-a închis in nas. Perfect. Mă uit pe geam și o văd pe Eva flirtand cu Christian. El nu o prea bagă în seamă, dar până la urmă Eva îi spune ceva și amândoi vin în bucătărie. Când intră o aud pe Eva spunând:
-Isa te înșală.

Christian se uită confuz la mine. Mama se uită șocată la mine, iar Eva îmi zâmbește malefic.
-Vorbești de Anzo? o întreb eu pe Eva
-Da. spune ea hotărâtă

Eu și Christian începem să râdem amuzați. Eva și mama se uită la noi de parca am fi posedați.
-Mama, Eva, Anzo este Alfrenzo Formazzi. Tipul cu care lucrez. Suntem doar prieteni. le dezvălui eu
-M-am speriat, Isa. răspunde mama
-Nu ai de ce. Chiar crezi ca l-aș înșela pe el? zic eu arătând înspre Christian
-De aia m-am și speriat. spune mama zâmbind ușor

Râdem amândouă. Dintr-o dată îl văd pe Christian cum se duce la salată și mi se întoarce stomacul cu susul în jos. El ia o lingură și gustă, apoi se uită la mine și mă întreabă:
-Cine a făcut salata?
-Isa. răspunde mama fără să îmi lase timp să îi spun eu
-E foarte bună. zice Christian

Nu mai stau nicio secundă în bucătărie. Ies pe ușa care duce afară și mă duc în gradina, pe leagăn. Stau acolo luând aer adânc în piept și apoi eliberându-l. Câteva minute mai târziu apare și Christian. Nu și-a găsit un moment mai bun să vină decât în timp ce am un atac de panică. Fără să spună un cuvânt vine lângă mine. Se uită îngrijorat în ochii mei și mă îmbrățișează. Rămân pe loc incapabilă să fac o mișcare din cauza șocului.

Christian îmi spune peste câteva minute blând:
-Nu sunt supărat pe tine. Am doar o întrebare. De ce m-ai lăsat să cred că salata era făcută de Gabrielle?
Nu răspund ci doar îmi ridic umerii scurt.

Când mă eliberează din îmbrățișare ne uităm unul în ochii celuilalt apropiindu-ne încet unul de celălalt.