Din New York spre Seville

Capitolul 3: Christian

Aștept pe holul lung al Universității de Arte din New York. Din biroul directoarei iese o fată cu parul șaten deschis, ochii verzi păreau sclipitori, buze pline, roz. Mi se pare cunoscută. Îmi aduc aminte unde am văzut-o. Am fost în același liceu, in Spania. Ea îmi aruncă o privire rapidă și zâmbește puțin. Nu mă recunoaște.

Intru în biroul doamnei Katrina. Anzo vrea să își ia un designer junior pe care să îl învețe. Asa ca săptămânile astea am devenit client fidel al directoarei Universității de Arte.
-Bună ziua, domnule Harper! mă saluta Katrina
-Cine e fata care tocmai a ieșit din birou? întreb fără să o salut
-Ea este doar o eleva nouă. Nu e ceea ce căutați dumneavoastră.
-Nu îmi spui tu mie ce caut. o întrerup eu. Vreau dosarul ei.
-Dar...domnule Harper. Nu e ceea ce căutați. E doar o eleva noua. Nu știe mai nimic.
-Vreau dosarul ei. spun eu hotărât

Katrina îmi da dosarul fetei, iar eu îl iau și plec. Inspectez rapid dosarul. Fata are 20 de ani, e din Spania, numele ei este Isabella Cortez, a divorțat anul trecut și s-a mutat în New York.

Iau telefonul și o sun pe Katrina.

K: Alo! Katrina Wilson la telefon.
C: Alo! Spune-i fetei ca e angajată.
K: A început week-end-ul. Luni îi voi spune. Marți va fii la tine acasă.
C: Mulțumesc!

Închid apelul și mă pun în pat. Mă gândesc la frumoasa fată. Sunt îndrăgostit de ea încă din liceu.

-După weekend-

Șoferul ajunge în fața facultății. Isabella este cu o față și cu un băiat. Băiatul tot vorbește ceva. Isabella pare deranjată. Îi spun șoferului să claxoneze și deschid ușa.

Vocea lui băiatului se aude făcând-o pe Isabella să tresară:
-Ăsta e iubitul tău?
Observ ezitarea Isabellei și răspund fără să gândesc la întrebarea băiatului.
-Da.
Isabella se uita la prietena ei in timp ce băiatul spune:
-Atunci e clar ca nu îl uiți la New York și o să vii cu el la nunta Sierrei.
Îmi ia doua secunde să asimilez informația. Isabella se uită urât la bairam și îi spune:
-Adam. Vezi-ți de treaba ta și lasă-mă în pace. Nu ai nicio fată pe care să o farmeci? după care intra in masina

-Mulțumesc de ajutor! N-aveam destule pe cap. Chiar mulțumesc! Acum pot să mor liniștită știind că nu o să mă înec murind, ci voi fi omorâtă de însăși mama mea. spune ea nervoasă
-Tot ce am făcut a fost să te ajut. mă apar eu
-Să mă ajuți?! Cu ce? Să îmi asiguri o moarte foarte crudă și dureroasă? Vai ce frumos din partea ta! Ești fermecător!
-Care e problema ta?
-Problema mea este că acum va trebui să răspund unui arsenal de întrebări și să inventez o scuză pentru care așa zisul meu iubit nu poate veni la nunta surorii mele deși i-am promis mamei. zice Isabella
-Și care e problema mea?

Observ ca e gata sa înceapă o cearta cu mine, dar telefonul ei începe să sune și să bipăie încontinuu. Se uita speriata la telefon. Începe să ia guri din ce în ce mai mici de aer. Cu o voce chinuita spune:
-Am nevoie de aer. Nu mai am aer.

Mă uit speriat la ea și îi spun șoferului să deschidă geamul. Isabella se apleacă pe geam și dintr-o dată pare că va cădea pe geam. O apuc de talie și o trag înăuntru. Ochii ei sunt închiși. Încă respira. Îi spun șoferului să se grăbească înspre casă.

Când ajungem la vilă o iau în brate. E foarte ușoară. Ca un fulg. Oare mănâncă destul? Intru cu ea în casă și atunci îi văd ochii zbătându-se. Deschide încet ochii ei verzi și mă privește.
-Lasă-mă jos. șoptește încet
-Nu poți sta în picioare tocmai ai leșinat. o contrazic blând
-Nu hotărăști tu dacă eu pot sau nu să stau în picioare. Pune-mă jos! insistă Isabella
-Nu.
O pun pe fotoliu și mă duc la Anzo. Îi povestesc rapid ce s-a întâmplat si tot ce spune el e:
-Christian...fata asta e acea Isabella. Cea cu care ai fost în liceu?
-Da. îi răspund eu

După mica noastră discuție mergem în sala unde am lăsat-o pe Isabella.
-Am auzit ca ai leșinat, ragazza. Ești mai bine acum? ii spune zâmbind Anzo
-Da. Mulțumesc! răspunde politicoasă

Ne așezăm amândoi și încep să vorbesc:
-Deci...Alfrenzo, domnișoară...
-Isa. completează ea ducând un pahar de apa rece la gură
-Vine de la Isabella? întreab eu prefăcându-mă că nu o cunosc
-Da. aprobă Isabella
-Am înțeles, domnișoară Isabella. Anzo, tu mă știi pe mine. Domnișoară Isabella, eu sunt noul tău șef, Christian Harper.

Dintr-o dată Isabella se îneacă. Aceiași reacție a avut-o și Anzo când mi-a aflat numele. Nu am înțeles niciodată de ce asa ca o întreb:
-Ce e așa amuzant?
-Știu pe cineva cu același nume. răspunde Isabella
-Cine? întreb curios
-Celebrul Christian Harper, iubitul Stellei Alonso. spune Isabella fără nicio ezitare
-Nu îl știu. zic confuz
-Doamne ajuta și doamne ferește!
-E vreun bilionar sau ceva?
-Da. E CEO al unei companiei Harper Security. mă informează ea zâmbind

Are un zâmbet foarte frumos.
-Nu am auzit de compania asta. răspund
-Nici nu m-aș fi așteptat să o știi. Îl știi pe Aaron Warner? întreabă ea
-Nu. Cine e?
-Dacă nu îl știi pe Aaron Warner, atunci nu îl cunoști nici pe Christian Harper.

Anzo se uită zâmbind la Isabella și îi spune:
-Ai citit seria Twisted?
-De vreo 3 ori, deci da. răspunde Isabella
-Care e preferatul tău? Al meu e Josh. zice Anzo
-Ai citit seria?! spune șocată ea
-Da.
-Nu îmi vine să cred! Preferatul meu e Christian.
-Ala e numărul doi. spune Anzo
Amândoi râd.

Îmi dreg vocea și mă uit la Anzo.
-Despre ce vorbiți? întreb
-Christian Harper este un caracter ficțional dintr-o serie de cărți numita Twisted. îmi explica Anzo
-Și care e faza cu el? spun eu
-Este...cum ar zice femeile din ziua de azi "husband material".
-Aha...nu am prea înțeles, dar revenim la discuția noastră originală.

După ce îi dau programul Isabellei mă duc la Anzo și îi șoptesc:
-Ce carte e?
-Twisted Lies de Ana Huang.
-Mulțumesc.

Plec în oraș și mă duc la cea mai apropiată librărie. Intru și mă duc la vânzătoare.
-Aveți Twisted Lies?
-Da. Pe ce nume o trec? întreabă fata
-Christian Harper. răspund eu
Fata se uită la mine și apoi la carte și îmi spune:
-Va rog să fiți serios.
-Ți se pare ca glumesc? zic eu
-Nu. Știați ca pe personaj îl cheamă Christian Harper?
-Azi am aflat. răspund eu

După ce achit cartea, o iau și mă duc în mașină. Deschid la primul capitol și citesc.

Ceasul indica ora 23:43. Tocmai terminasem cartea. Mă uit pe geam și inspir adânc. Nu știam ca Anzo și Isabella au astfel de înclinații literare.

------------------------------------------------------------
Să îmi spuneți ce parere aveți de capitolul acesta