Din New York spre Seville

Capitolul 6: Isabella

Mă trezesc atunci când razele soarelui îmi intra în ochi. Strâng din ochii ca să nu mai vad lumina orbitoare. Îi deschid atunci când simt un miros bizar de cunoscut. Miroase a Christian. Probabil doar mi se pare. Christian nu ar intra în camera mea. Încerc să îmi ignor gândurile și mă întorc într-o parte.

Aud o bătaie la ușă. Îi spun să intre. O vad pe Gabrielle.
-Bună dimineața! Am văzut ca nu coborâți la micul dejun și am venit să vă verific. spune ea
-Neața! Christian și Anzo au plecat? o întreb
-Da. De ce?
-Voiam să discut cu Anzo. Vin acum la micul dejun.

Mă ridic din pat și cobor la bucătărie. Îi spun Gabriellei să nu mai pregătească micul dejun în salon, fiindca îl voi mânca în bucătărie.

Îmi iau ingredientele care îmi trebuie pentru clătite și mă apuc să gătesc. Gabrielle insistă să se ocupe ea, însă renunță după  ce o refuz de mai multe ori. Caut Nutella pentru clătite, iar apoi mă așez pe insula și mănânc.
-Isa, te simți bine? întreabă Gabriele
-Da. Anzo când vine? răspund eu
-Poate să vină în orice moment. Trebuie să îi faci salata lui Christian. De dimineață mi-a spus să o fac acum.

Mă dau jos de pe insula și iau repede ce îmi trebuie din frigider. După ce am terminat de preparat salata ,și m-am pus pe insula ca să mănânc, s-a auzit soneria. Ținând cont ca e doar Anzo nu mă mai sinchisesc să mă schimb în alte haine și rămân în pijamaua mea, cocoțată pe insula. Mâine va trebui să îmi fac bagajele pentru ca peste doua zile plec în Spania.

Cat timp eu eram blocată în gândurile mele în timp ce mâncam, în bucătărie intră Christian. Se uită la mine măsurându-mă cu privirea, iar apoi trece pe lângă mine și se duce în frigider. Își ia niște fructe și legume, iar apoi ia tocătorul și un cuțit. În timp ce el taie legumele și fructele eu mă holbez la el și îmi mănânc clătitele. Christian ia blenderul și pune legumele și fructele tăiate, după care pornește aparatul și se uită la mine și la cum sunt îmbrăcată.

Ne holbăm unul la altul, iar el pare să se apropie de mine. Christian se afla la jumătate de metru de mine. Niciunul dintre noi nu își dezlipise ochii de celălalt. Ușa se deschide brusc și intra Anzo. El se uită la Christian care era la nici 30 de centimetri de mine și începe să tipe:
-Ah, va rog! Nu in fața mea! Sunt doar un copil, vreau să rămân inocent. Bleach! Arătați ca un cuplu de ala siropos din cărți.

Mă strâmb și îi spun lui Anzo:
-Bleach! Anzo! Tu ești inocent?! Dacă tu ești inocent atunci eu sunt alba ca zăpadă.
-Glumeam...Totuși nu traumatizați bucătăria. Nu am chef să văd scene 18+ pe aici. comentează el

Dintr-o data îmi vad trupul pe spate așezat pe insula în timp ce Christian se afla deasupra mea sărutându-mi gâtul, umerii și buzele. Îmi scutur repede capul și mă dau jos de pe insulă uitându-mă la Anzo urât. El își pune mâna peste gură și țipă:
-Aoleu, ochii mei! Acum îmi și imaginez scena.

Îmi simt obrajii cum roșesc și fug în camera luând clătitele cu ciocolata de pe insula. Îl trag pe Anzo după mine și el mă intreba:
-Cum arata Christian gol?
Sunt sigura ca el a auzit ce a spus Anzo. Când ajung în camera mea il intreb:
-De ce as știi cum arata Christian gol?

În fața mea se conturează corpul sau. Umerii musculoși, abdomenul lucrat, scula lui. Îmi scutur capul și îl aud pe Anzo spunând:
-Pentru ca tocmai ți l-ai imaginat gol...?

Îmi roșesc obrajii, iar Anzo iese din camera și începe să tipe din toți rărunchii lui:
-La dracu, Bella! Am citit prea multe cărți.
Anzo coboară la parter. Mă schimb în niște haine decente cât de repede pot eu, iar după mă duc după el.

Christian devora salata făcută de mine. Anzo tocmai intrase în salon, iar când l-a văzut pe Christian și salata mea s-a întors înspre mine și mi-a spus la ureche:
-Dacă tot devorează salata aia, de ce să nu devoreze și și persoana care a făcut-o?

Am țipat cât de tare am putut, uitându-mă la dragul meu prieten:
-Anzo! Taci! Țineți imaginația pentru tine.
Christian se uită la noi doi. Nu spunem nimic și ne așezăm la masă. Nici nu apuc să mă așez bine, ca Anzo spune:
-Dacă îmi spui ca nu ți-ar plăcea, atunci ești o mincinoasă.

Mă ridic de la masă și mă apropii de Anzo. El se ridica încet și îi spune lui Christian:
-Christian...Ajutor!
-De ce? întreabă el
-Adio, drag prieten. Adio, dragă viață!

Încep să alerg după Anzo, iar pe drum apuc și o tigaie. Îl fugăresc în timp ce Christian de uita șocat la mine.
-Ce i-ai făcut, Anzo? întreabă el
-Am făcut o gluma cu tentă sexuala și acum vrea să mă omoare.

Christian nu îi răspunde, ci continua să mănânce salata în timp ce Anzo începe să râdă.

După ce eu și Anzo terminăm cu cearta, ne punem la masă și mâncam. Când terminăm de mâncat mă duc cu Anzo în biroul lui ca să începem să lucram.
Îmi spune ce prefera Christian să îmbrace, nuanțele care îi plac, ce camere ar trebui modificate, stilul casei. După ce lucrat câteva ore intens, luam o pauza.

Mă duc la bucatarie să îmi fac o cafea, pe care o iau in cameră ca să mă pot apuca să împachetez hainele și obiectele pentru săptămâna pe care aveam să o petrec în Seville alături de Christian. Sper doar să avem o cameră cu două paturi separate, măcar.

Telefonul meu începe să vibreze. Arunc o privire spre ecran și vad afișat numele lui Christian. Iau telefonul și răspund, după care îl pun pe difuzor.
C: Alo! Isabella?
I: Alo! Da.
C: Vino pana la mine in cameră să discutăm.
I: Ok.

Închid telefonul și mă duc în cameră lui Christian. Acesta stătea la birou și scria ceva.
-Isabella. Trebuie să discutam despre călătoria înspre Seville.
-Da. răspund eu
-Am nevoie să știu cum e vremea acolo și ce o să facem acolo o săptămână. spune el
-E foarte cald in iunie, deci v-ar trebui niște haine mai subțiri. Nici eu nu știu ce o să facem. Vom afla când o să ajungem acolo. îl informez
-As prefera să mi te adresezi la persoana întâi. Mă simt de parca am 40 de ani când îmi spui dumnevoastră. zice el
-Da, sigur.
-Nu eu sunt șeful tău, de fapt. Șeful tău e Anzo. Eu sunt doar clientul vostru. îmi explica el

Eu aprob dând din cap. Îl întreb dacă mă are ceva de discutat. Înainte să poată să îmi spună  ce mai vrea să afle îmi suna telefonul. Îi spun că e Anzo și răspund.
A: Bella! Pe unde ești?
I: În camera lui Christian.
A: Dacă intru acum. măcar sunteți decenți?
I: Lipsa ta de discreție mă înfioară, dar răspunsul este da.
A: Deci nu întrerup vreo sesiune de pupiciei sau ceva?
I: Nu.
A: Bun. Voiam să zic că am terminat pe ziua de azi munca. Dacă vrei te poți duce in oraș.
I: Bine. Mersi.

Anzo îmi închide apelul și atunci telefonul meu sună din nou. Mă uit pe ecran și văd că mă sună Amalia.