Nu toate poveștile de dragoste sunt scrise la fel. A noastră avea capitole rupte, paragrafe lipsă și un final dulce-amărui.
Luna Rexroth este wallflower-ul preferat al tuturor.
Dulce.
Grijulie.
Caritabilă.
Liniștită.
Falsă.
Sub exteriorul blând, de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am petrecut restul săptămânii fie cu Rosie, fie în casa în copac, lucrând la proiectul lui Rosie. Vinovația m-a ros pentru că nu i-am spus lui Knight despre ce făceam cu mama lui, despre cum credea că nu va supraviețui mult mai mult.
Erau locuri mai bune, mai frumoase decât în casa în copac. Dar m-am dus acolo pentru că uneori, după-amiaza, Knight apărea cu un pachet de șase Bud Light. Deși puteam vorbi acum, încă nu-mi ceruse cuvintele și se mulțumea cu tăcerea. Eu beam o bere. El bea cinci. El se uita în pădure. Eu scriam și ștergeam. Ștergeam și rupeam hârtii din caietul meu, lucrând la proiect său fără să știe el.
Nu m-a întrebat ce fac.
Nu l-am întrebat despre Poppy.
De asemenea, n-am întrebat dacă am putea face din nou lucrurile pe care le făcusem în camera mea, deși era cam la tot ce mă puteam gândi, în afară de proiectul meu cu Rosie.
Mi-am putut-o imagina practic pe Daria lovindu-mă cu placa ei de păr pentru că am petrecut timp cu el, pentru că l-am lăsat în chiloții mei în timp ce avea o iubită. La naiba, nici măcar nu l-am lăsat să mă sărute când nu avea una.
Singurul lucru pe care i l-am spus, rupând tăcerea o dată, a fost că mă întorceam la Boon la sfârșitul săptămânii.
"Păcat." Râgâise, aruncând o sticlă de bere goală pe fereastră și privind cum se scufundase chiar în coșul din față al bicicletei mele. Zâmbise în sinea lui. "Distrează-te acolo cu NENOROCITUL DE JOSH."
De parcă n-am fi împărtășit niciodată acel moment în patul meu. Acea intimitate. Am încercat să-mi amintesc ceea ce mi-a spus despre el propria sa mamă — ceea ce știam despre el direct: Knight nu arăta vulnerabilitate. A fost atât de profund rănit de a fi în permanență pe punctul de a deveni orfan, încât își scotea bărbia în afară și își ascundea durerea.
Când se simțea amenințat, alunga oamenii. Dar avea nevoie de mine.
"Cât timp ai de gând să mă pedepsești, Knight?" Ochii mi se încețoșase cu lacrimi proaspete care mi se agățase de genele inferioare. "Cât timp vom mai dansa acest tango complicat?"
