Nu toate poveștile de dragoste sunt scrise la fel. A noastră avea capitole rupte, paragrafe lipsă și un final dulce-amărui.
Luna Rexroth este wallflower-ul preferat al tuturor.
Dulce.
Grijulie.
Caritabilă.
Liniștită.
Falsă.
Sub exteriorul blând, de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era doar o simplă rochie albă.
"O cămășuță lungă, din satin." O numise mătușa Emilia.
De parcă aș fi avut vreo idee ce dracu ar trebui să însemne.
M-am uitat la ea, atârnată singură într-o secțiune complet goală a dressingului masiv pe care tatăl meu îl construise mamei cu propriile sale mâini, deși ea nu s-a dat niciodată în vânt după haine.
"Ia-i rochia albă. E preferata ei. A ales-o exact pentru această ocazie." Îmi spusese mătușa Em.
Ca și cum ocazia era o nuntă sau bar mitzvah-ul cuiva. Detaliile pe care le gândise mama pentru a-și plănui propria moarte mi-a făcut rău la stomac.
Epuizat, am întins mâna după cuier. Degetele îmi tremurau. Sevrajul a fost o javră, chiar dacă mă ținuseră în spital câteva zile și îmi dăduseră o tonă de rahat ca să mă ajute să scap de toate prostiile din sistemul meu.
Aveam fiecare simptom nenorocit din carte — mâini tremurânde, febră, nopți nedormite și tensiune arterială atât de scăzută, încât l-ar face mândru pe un cadavru de trei ori mort. Încă luam medicamente care trebuiau să ajute, iar tata mă pălmuise cu un terapeut de două ori pe săptămână pentru a face față, întreținere și toate celelalte prostii.
Urâsem fiecare parte a existenței mele în acele zile în spital — mai ales că mă ținuse departe de mama. Dar în sfârșit am știut și că n-aveam de ales. Erau atât de multe lucruri în joc. Familia mea. Luna. Prietenii mei. Oh, de asemenea, existența mea nenorocită.
Deci, n-am sorbit nicio picătură de alcool în șase zile — asta a fost a șaptea mea zi. De asemenea, pastilele erau excluse. Singurul motiv pentru care n-am avut o criză și n-am murit din cauza întreruperii brusce fusese, am bănuit, că nu eram suficient de nemernic ca să fur gloria mamei.
După ce am fost externat din spital, Luna și Vaughn au intrat în casa mea, au golit rafturile cu alcool și dulapurile cu medicamente, apoi au început să golească toate sticlele cu apă de gură și să le arunce la gunoi. Încheiaseră prin a încuia dublu pivnița de la parter. Vaughn instalase a doua încuietoare și făcuse o treabă nebunească. Tatăl meu avea să-l omoare pentru c-a ciobit atât ușa, cât și tocul, când în sfârșit ar fi fost dispus să acorde atenție oricărui lucru care nu era mama.
