În timpul călătoriei cu taxiul de la aeroportul din San Diego la Todos antos, degetele mi s-au închis în jurul a trei pastile Xanax. M-am uitat pe geam, dorind să se zdrobească în pudră, ca să le pot strecura cu ușurință în apa de gură pe care o aveam într-un pahar Starbucks. Drogurile erau mai rapide când erau pudrate.
Spitalul.
Mergeam direct la spital.
Cireșea de pe tort, m-am gândit în timp ce mi-am aruncat pastilele în gură, era tata care refuza să-mi spună ce s-a întâmplat. Cele mai rele scenarii posibile mi-au trecut prin minte. Mama păruse atât de slăbită la telefon.
Chiar moare.
E deja moartă.
Are o moarte cerebrală.
Moartă, moartă, moartă.
Eram bogați. Eram sănătoși. Eram puternici. Invincibili, chiar. Așadar, de ce n-am putea opri asta din a se întâmpla?
Am recurs la a-i trimite un mesaj mătușii Em.
Knight: Spune-mi doar că e în viață.
Emilia: Este.
Knight: Y tata este un nemernic, atunci?
Emilia: Ai avut grijă de tine acolo?
Uh-oh. Nici măcar nu m-a bătut la cap pentru gramatica mea inexistentă și pentru că l-am jignit pe tata. Nu era un semn bun.
Knight: Spune-mi pentru ce să mă pregătesc.
Emilia: Realitatea.
Îi uram pe toți. În afară de Luna, poate, dar n-am putut vorbi cu ea înainte de a avea mai multe informații. Era miezul nopții în Carolina de Nord și mâine avea școală.
Când taxiul a alunecat pe bordura spitalului, am ieșit împleticit, Xanax-ul și alcoolul deja făcându-și efectul în sânge. Am decis că era probabil o idee bună să alternez între apă de gură și băutură alcoolică, când aproape am vomitat la recepție în timp ce întrebam camera mamei.
CITEȘTI
Cavaler Distrus (All Saints High #2)
RomanceNu toate poveștile de dragoste sunt scrise la fel. A noastră avea capitole rupte, paragrafe lipsă și un final dulce-amărui. Luna Rexroth este wallflower-ul preferat al tuturor. Dulce. Grijulie. Caritabilă. Liniștită. Falsă. Sub exteriorul blând, de...