Nu toate poveștile de dragoste sunt scrise la fel. A noastră avea capitole rupte, paragrafe lipsă și un final dulce-amărui.
Luna Rexroth este wallflower-ul preferat al tuturor.
Dulce.
Grijulie.
Caritabilă.
Liniștită.
Falsă.
Sub exteriorul blând, de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lev era încă la Followhill când Luna m-a lăsat în fața camerei de spital a mamei. Se repezise la cantină să-i aducă tatei o cafea și să ia o pungă de haine pe care Vicious i-a lăsat-o tot lui. Eram singur acum, împingând ușa întredeschisă.
Ceea ce-am văzut înăuntru m-a oprit în loc.
Tata, în genunchi în fața mamei mele inconștiente, ținându-i mâna între palmele lui aspre. Era prima dată când îl vedeam pe tatăl meu îngenunchind și știam, fără nicio umbră de îndoială, că va fi și ultima. A luat mâna mamei și a sărutat-o pe dos. Întregul spate îi tremura.
"Încerc, Mică Leblanc. Chiar încerc, dar nu știu dacă o pot face fără tine. Partea cea mai înfricoșătoare este că nu știu dacă vreau. Este un lucru groaznic de spus. Știu. Crede-mă, știu asta. Dar ce este viața fără tine? Te rog, trezește-te, iubito. Te rog. Există un lucru experimental pe care vor să-l încerce... Mi-au spus că ți-ar putea oferi încă cinci ani. Încă cinci ani, dragă. Lev va fi la facultate. Knight va avea probabil un copil sau doi cu Luna. Nu-mi pot imagina că nu dădăcim împreună micii monștri."
Voiam să mă lansez spre el și să-l îmbrățișez, dar nici n-am vrut să ucid acest moment. Era al lor. Mișcarea era prea periculoasă. Trebuia să termine ce avea de spus.
Tata a tras aer în piept. "Încearcă doar pentru mine, bine? Încearcă să te îmbunătățești? Mă voi lupta cu medicii. Promit. Mă voi lupta cu toată lumea. Am nevoie doar de cel mai mic semn din partea ta. Orice. Mișcă-ți pleoapa. Strânge-ți nasul. Respiră singură. Trage vânturi, din partea mea! Orice, Rosie. Te rog. Te rog. Te rog."
Am vrut să fie ca în filme. Când rugăciunile lui pentru un miracol se materializau, iar ea se trezea și totul era în regulă. La naiba, mă așteptam pe jumătate să fie așa. Asta era problema în a fi un copil din generația X. Te învață că visele devin realitate. Nemernici cruzi.
Tata s-a uitat la ea minute îndelungate, fără a renunța, înainte ca umerii să-i cadă și capul să se lase pe saltea, lângă talia ei.
Și-a ridicat din nou privirea, schimbându-și tonul de la rugător la sever.
