𝐓𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐢

8. 𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐯𝐚̆𝐝

„Atunci când nu mai ai ce pierde ai totul de câștigat"
Dar ce faci atunci când ai câștigat totul, apoi l-ai pierdut de tot ?

***

— Dacă știam nu te lăsam să plătești ! Cine mama dracului te-a pus ?! Ai făcut-o de bună voie !
Mă răstesc la el din nevoia de a mă descărca.

  În continuare stă cu spatele către mine dar simt că rânjește. Prin felul în care îi văd mușchii spatelui cum stau relaxați și cu o mână în buzunar sprijinit pe un picior.
Dacă n-am fi în asemenea circumstanțe, aș spune chiar că e atrăgător.

  Râde încet și batjocoritor. Umerii i se cutremură ușor iar toată construcția sa masivă tremură datorită râsului său.
Acum își bate joc de mine ?

  — Nu te agita degeaba, o vei face mai imediat cu folos chiar !
Râde și mai tare după ce își termină de enunțat fraza lui cea „inteligentă" cu înțelesuri ascunse.

  Omul ăsta cu siguranță nu-i normal ! Sunt o necunoscută pentru el sau cel puțin așa ar fi normal să fiu. Da, poate mă urmărește sau m-a mai spionat pe undeva cândva, dar asta nu înseamnă că eu îl cunosc pe el. Nu i-am văzut fața niciodată !
Dar i-am simțit mâinile și respirația.

  Pufnesc exasperată și cu moralul la pământ. Încerc să caut soluții de scăpare când realizez că nu prea glumește și treaba devine serioasă.

  — Leagă-te la ochii ! Îmi comandă rece și dur.

  Nici acum nu se uită la mine, e cu spatele și așteaptă să-i urmez comanda. Privesc în jur nedumerită până când îmi sare în ochi o eșarfă din satin negru pe pat.
Le-a pregătit din timp. A gândit totul !

  — Nu ! Spun hotărâtă, chiar dacă nu sunt cu toată ființa.

  — Oh haide, ai rezistat chinurilor care au urmat după acțiunile tale și acum ți-e frică de o partidă mai zdravănă de sex ?  Serios Mel, mă dezamăgești..

Nu-i adevărat !
De unde a aflat toate astea ? Toate informațiile legate de cazul meu sunt secretizate, doar cei autorizați au acces.
  Ori a plătit pe cineva, ori le dă la nimereală ca să mă fugărească mental.

  — Am spus că nu !  Accentuez bine ultimul cuvânt în speranța că totuși mă va lăsa.

  Râde din nou ușor batjocoritor și scoate ceva mic ce lucește în lumina slabă a încăperii.
Cuțit.

Pielea mi se face de găină, inima îmi bate cu putere și tremur din toate încheieturile.
Nu se poate !

Respirația mi se accelerează atât de tare că pentru o secundă am impresia că nu mai știu cum se respiră. Palmele îmi sunt ude și fac instinctiv doi pași în spate. Mă lovesc de peretele unde se află geamul și mă las în jos. Văd negru, am impresia că mă sufoc, aerul nu-mi ajunge și chiar dacă aș vrea nu pot să vorbesc sau să strig pe cineva.

  — Mai știi cum se folosește sau ai uitat ? Îmi aruncă cuțitul micuț în fața mea pe podea. E ascuțit, e înfricoșător.

Îmi trezește amintiri înfricoșătoare.

  Râde slab deși probabil vede reacția mea. Urăsc să mă arăt slabă în fața oamenilor, mai ales în fața lui ! Nu știu cine e, dar deja am o „simpatie" aparte pentru el.
  Încep să amețesc din cauza lipsei de aer și văd doar în ceață. Nu mai gândesc limpede, dar știu la cine mă gândesc.