𝐓𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐢

9. 𝐀𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐮𝐥

        „Sentimentele și iubirea te vor face mereu slabă și te vor seca de puteri. Dacă nu știi cum să le controlezi, te vor controla ele pe tine!"

                                ***

Îmi trag în grabă lenjeria pe mine și caut cu mâinile în jurul meu geanta. Pipăi spațiul din jur și îi simt mâna cu geanta mea. O iau în grabă și în cealaltă mână îmi iau sandalele. Nu vreau să-mi dau jos eșarfa până ce ies din cameră, nu vreau să știu cine e, nu vreau să-l văd vreodată și să-mi aduc aminte de tot ce a fost în seara asta, vreau să-l uit.

Cu mâinile încărcate și ușor amețită mă îndrept spre o direcție unde sper din toată inima să fie ușa. Sper totuși că orientarea în spațiu nu m-a părăsit de tot. Totuși merg încet și cu o mână subtil întinsă ca să evit posibilitatea de a mă lovi de ceva. Când simt clanța ușii de lemn în mână am impresia că soarta chiar e de partea mea și Dumnezeu mi-a pus mâna în cap cu adevărat. Apăs pe clanță pregătită să ies de aici și odată ieșită să uit tot ce s-a întâmplat, tot ce s-a vorbit, tot ce a făcut și tot ce este și a fost el, dar nu se deschide ! Stai, ce naiba..- ?

— Ai uitat un mic detaliu ! Spune lipindu-se de spatele meu și luându-mi una dintre mâini și ducând-o spre pantalonii săi, mai exact spre ce are acolo.

— Cam devreme pentru plecare, nu te teme cenușăreaso, de data asta ai voie să stai până după ora doișpe' . Îmi spune în șoaptă și își apropie încet buzele moi și catifelate de zona de sub ureche.
  Mă întoarce cu fața spre el încă ținându-mi mâna lipită de umflătura lui. Își lipește iar buzele de gâtul meu, dar nu insistă la fel de tare, probabil semnele acțiunilor precedente sunt destul de evidente. Se oprește și se simte evident că evită să-mi sărute buzele. Simt ceva în adâncul pieptului ce mă apasă, dar nu știu încă ce e. Aș putea spune că e durere, dar nu am mai simțit asta de mult pentru că nu mi-am mai permis sensibilitatea asta, nu mi-am mai permis să mă doară nimic. Nu mi-am mai permis să simt nimic.

  Se îndepărtează ușor de mine și aerul răcoros îmi lovește pielea odată ce nu mai e acoperită de.. el. Urăsc, urăsc să am asemenea gânduri și trăiri ! Până nu de mult aveam principii, standarde și aveam anumite așteptări, acum am căzut în mâinile unui străin și anonim fără să-i cunosc identitatea ! Iar acum mă rog de el să mă lase măcar să văd cum arată, iar el ce mi-a spus ? „ Nu poți, e suficient ca eu să te pot vedea"  Aiurea, știu !

  Aud salteaua care scârțâie pe pat sub greutatea lui și cum își lasă pantofii să cadă lângă pat. Și eu ? Eu am rămas lipită de ușă, cu sacoul, geanta și pantofii în mâini exact ca o proastă ! Cine știe ce face acum, poate chiar ca toată scenă să fi fost filmată și să o vândă pe cine știe ce site-uri sau chiar acum să facă asta și să mă dea la știri !
Gândurile negre îmi fac capul să o ia razna, sigur Alia mă caută neavând habar pe unde sunt.

  Mă întorc din nou spre ușă și o mai încerc odată sperând să o fi deschis în timp ce îmi atrăgea atenția.
Da pe naiba ! Tot încuiată e !

  — Dă-mi cheia ! Strig apăsat ca să-și de-a seama cât de serioasă și hotărâtă sunt.
  Îl aud chicotind amuzat și cum se foiește peste așternuturi. Probabil se pune într-o poziție mai confortabilă.

  — Vino și ia-o !
   Glasul îi tremură de satisfacție iar eu cântăresc în minte șansele ca eu să ies câștigătoare din tot circul ăsta. Cât mi-a dat ? 0,01% șanse. Mult, știu.

  — Asta înseamnă să mă dezleg la ochi. Spun sceptică dar totuși cu o urmă de speranță, nu de alta dar nu-mi imaginez cum ar vrea el să umblu prin camera asta legată la ochi, mă pot lovi.
De parcă ăsta ar fi adevăratul motiv !
 
  La dracu' cu ea conștiință !