𝐓𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐢

10. 𝐄 𝐮𝐬̦𝐨𝐫 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐥𝐞𝐜𝐢, 𝐦𝐚𝐢 𝐠𝐫𝐞𝐮 𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 î𝐧𝐭𝐨𝐫𝐜𝐢

Îmi redau în minte tot ce am spus, ce am făcut și îmi recalculeze toate planurile și gândurile pe care le-am avut până acum. Ce pot spune, am avut un plan chiar genial de a o aduce aici pe Alia, de a o da uitări și de a pleca în mică mea garsonieră și a-mi citi cartea preferată cu o ceașcă de ceai și înghețată. Înainte să mă judecați, da, înghețata lângă ceaiul fierbinte merge de minune ! Dar până la urmă mi-am făcut praf planul și am ajuns în ipostaza în care chiar să fiu gata să mi-o trag cu un tip necunoscut în schimbul adevărului pe care nici nu știu sigur dacă-l vreau sau nu.

Sunt întreruptă din gândurile mele în momentul în care căldura buzelor sale se petrece de-a lungul gâtului meu ajungând până la ureche.

— Fac orice. Spune suav și lin.

— Bun, atunci prima întrebare: Cine ești ? Spun rece și neclintită încercând să mă țin cât mai tare.
Credeți-mă, nu-i ușor să stai serioasă când cineva e gata să te tăvălească pe jos și aproape făcându-te să ai parte de cel mai satisfăcător preludiu și orice ar mai urma după asta.

— Cel mai mare admirator al tău. E degajat și nu e urmă de minciună în glasul său.

Sunt convinsă de asta
Aș vrea să spun cu voce tare ce gândesc dar nu sunt suficient de capabilă acum să mă gândesc și ce efect ar avea asta.

Sânul drept îmi este din nou cuprins de palma să fierbinte prin materialul satinat al rochiei mele. Sentimente mă încearcă și rațiunea îmi este pusă la încercare.

— Altceva.. vreau să .. aud. Rostesc cu ochii închiși, de-abia articulând cuvintele.
  E surprinzător efectul său, e surprinzătoare și toleranța mea la situația asta.

Cu toate astea mă las cuprinsă în visul ăsta și fără să mă mai gândesc la altceva, o să mă gândesc doar la mine.

  Sunt întreruptă din visare de telefonul din geanta de la picioarele mele care sună. Îl împing de pe mine și îmi iau geanta de jos scoțându-mi telefonul. Pe ecran apare exact ultimul nume la care m-aș fi putut gândi vreodată:
𝐋𝐮𝐤𝐞

Vreau să răspund dar telefonul îmi este smuls din mână înainte de orice mișcare.
Când dau să mă întorc mâna sa mă împinge în ușă fiin acum fixată și imobilizată.

— Deci micuțul americano-italian are chef de vorbă la ore târzii. De unde are numărul tău ? Vocea sa hotărâtă și groasă se aude grav prin încăpere trimițându-mi în corp fiori grei de suportat.

— Eu i-i l-am dat, probleme, Lu ? Folosesc apelativul ăsta în speranța că îl voi enerva și-mi va spune adevăratul său nume, sau cel întreg.

— Eu sunt cel care pune întrebări aici, pui.
Își apropie capul de ceafa mea și dându-mi părul la o parte, se înfruptă din nou din carnea mea.
Credeam că sunt istovită de puteri, dar de fiecare dată când îl am în preajmă mi-am dat seama că îmi oferă acea stare de agitație și tremur în corp din dorința nerăbdării de a afla de ce mai e în stare acum. Emite prin toți porii săi siguranță, încredere de sine și tot ce înseamnă pasiune. N-ai cum să nu te molipsești.
Sau să te îngrozești.

— Dă-mi telefonul ! Spun aproape hotărâtă pentru că aș prefera mai mult să arunce naibii telefonul ăla și să-și facă treaba așa cum se cuvine.

Aud un bip după care vocea persoanei de la capătul celălalt al firului.
Spune-mi că nu vrea să facă ce cred eu că vrea să facă...

  — Alo, Mell ? Am vrut neapărat să-ți spun că..., ei bine nu știu de ce te-am sunat, dar asta am simțit să fac. Chiar consider că ne-am înțeles de minune și înainte să spui orice, vreau să ne vedem ca să-ți arăt planul final al extensiei, la o cafea bineînțeles.