Complicate Love

16. O viață nouă

Ajungem acasă,dar de data asta Harry mi-a spus să mergem la el acasă,ca să nu fie mare zarvă. Parchez mașina în garaj,deschid portiera și ies. Îl aștept pe Harry să se dea jos odată și într-un final reușește să iasă. Am intrat în casă și nici urmă de mama lui,perfect!.

-Unde ții trusa de prim-ajutor?,spun eu serioasă

În baie ratat-o,unde ai vrea să se țină o trusă de prim-ajutor? În bucătărie? Oh,mai taci!

-În bucătărie,în dulapul de sus.,spune el gemând de durere

Ha fraiero. Suntem aceeași persoană,deci practic te-ai făcut singură fraieră. Mda.

-Stai aici,vin imediat.,spun și îi fac semn să se așeze pe canapea

-Da..aveam de gând să mă duc până în Franța să mă plimb,știi?.,spune el râzând

-Amuzantule,spun și ies din sufragerie

Ajung în bucătărie și să-mi bag piciorul,erau vreo 3 dulapuri aici. Nu putea să specifice în ce dulap se află? De ce nu l-ai întrebat? Pentru că nu știam că are 3 dulapuri. Cum de sunt subcoștientul tău? De ce tocmai al tău? Ar trebuii să te mândrești și hai gata cu gânditul,că strică.

Deschid primul dulap,nimic. Îl deschid pe cel din mijloc,nimic. Îl deschid pe ultimu,cu speranța că v-a fii acolo,dar ce să vezi? Nimic! Uită-te deasupra dulapului proasto! Ăm,da da.

Mă ridic pe vârfuri pentru că, la dracu cu înălțimea mea mică! Deabea am ajuns la trusa aia nenorocită! În sfârșit am luat-o. Mă îndrept spre sufrageria unde mă aștepta Harry cu multă nerăbdaree.

-Unde ai fost? În alt oraș?,zice el secat de puteri

-Am fost în bucătărie,pentru că geniul care stă în fața mea,a uitat să menționeze că era pe dulap,nu înăuntrul lui!,zic eu bătând din palme. Acum shh,și lasă-mă să te bandajez,continui eu.

Deschid trusa aia,și iau ce îmi pică în mână. Nu mă pricep la medicină. I-am dezinfectat rana și după l-am bandajat cu grijă.

-Done!,zic și zâmbesc

-Credeam că nu se mai termină!,zice el șocat

-Te-a durut atât de rău?,spun punând trusa jos

-Ce? Nu,doamne. Sunt bărbat,cum să mă doară?,zice el

-Te-a durut un pic,nu-i așa?,zâmbesc

-La dracu! Tu știi ce ustură?!,spune el iritat

-Ăăm..posibil.,spun eu calm

-Hai sus.,spune în timp ce se ridică

-Ai grijă.,spun eu

-Poți să te liniștești? Nu e ca și cum aș murii în secunda următoare.,spune el râzând

-Mai știi,spun și pun o față diabolică

Ajungem în camera lui,iar Harry se întinde grijuliu pe pat cu o mână sub ceafă,și cu mâna rănită pe burtă. Eu mă învârteam de colo până colo,dar nici eu nu știam de ce,credeți-mă.

-Mă amețești. Stai locului odată,spune Harry urmărindu-mă atent

-Că dacă nu?,spun eu ridicând dintr-o sprânceană

-Ai noroc că am mâna asta ce mă încurcă rău,că altfel ți-aș fii tras-o chiar acum,spune el zâmbind pervers

Cred că deja aveam gura căscată la cuvintele ieșite pe gura lui Harry. Off..Poate glumea ratat-o.