Complicate Love

22. Minciună sau adevăr?

-Și cum te cheamă? Dacă tot vom lucra împreună momentan trebuie să știu.,spun arcuindu-mi sprânceana

-Toate la timpul lor frumoaso,toate la timpul lor,spune acesta căutând ceva prin sertare

-Oh haide "șefule" ce e așa de greu să îmi spui numele tău?,spun și folosesc degetele pentru a forma ghilimele

-Auzi asta?,spune el în timp ce se îndreaptă spre fereastră

-Nu?,spun ca un fel de întrebare

-Vino,ordonă el

     Mă îndrept spre fereastra unde era el și se auzeau 3 mașini ce derapau pe șosea. Am dat rapid materialul ce era pus în fața ferestrei. Inima mi s-a oprit brusc când l-am văzut pe băiatul meu creț uitându-se în toate colțișoarele posibile. Cred că mă căuta pe mine..o doamne! Zayn și Niall se uitau și ei peste tot în timp ce cei doi ochi verzi s-au fixat spre mine . Am rămas stană de piatră pentru câteva secunde după care m-am retras rapid de la fereastră,așezându-mă pe canapea.

-Harry Styles și amicii lui,așa-i?,spune el în timp ce scapă un mic râset

-Te va omorâ dacă vor intra aici,știi asta nu?,spun și mă încrunt

    Chiar aș vrea ca în clipa asta ,nenorocitul ăsta să fie mort dar înțelegerea de a îmi lăsa familia împace ,mă reîntoarce complet.

-Am un plan,spun și zâmbesc diabolic

-Te ascult,spune el dând din cap

     După ce i-am explicat planul,el a dat afirmativ din cap. Am ieșit pe ușa din spate și am intrat în mașina lui. Un Range Rover negru. Planul era ca el să mă "arunce" din ea și după să dispară. I-am explicat că nu trebuie chiar să mă arunce fiindcă aș putea pierde sarcina.

  
   M-am uitat să văd dacă Harry și cei doi mai erau acolo,și da,mai erau. Planul trebuia pus în aplicare. I-am spus "șefului" să frâneze brusc,ca mai apoi să mă dau jos singură din mașină și să mă pun pe jos. Privirea lui Harry s-a năpustit asupra mașinii imediat,alergând rapid către ea,iar eu făcându-i semn să accelereze rapid

-Ne mai vedem târfo! Ai avut noroc!,țipă tipul cu Range Rover-ul în timp ce se îndeparta

-Iubito! Oh doamne! Ești bine?,spune Harry strângându-mă la piept

-D-da Harry..sunt bine..,spun eu adâncindu-mă în brațele lui

-O să-l omor pe nenorocit! ,spune Harry încleștându-și maxilarul

-Nu..Harry calmează-te,spun în timp ce îl prind de braț vrând să se ridice

-Să mă calmez? La dracu Amanda! Știi ce îngrijorat am fost pentru tine? Era să îl bat și pe Liam fiindcă te-a lăsat să pleci! Tu îmi spui să mă calmez? Când nenorocitul ăla te-a ținut aici și cine dracu știe ce ți-a făcut?,țipă la mine pufnind din mâini și aproape explodându-i o venă

-Omule,omule! Vino-ți în fire dracului. După ce că e speriată,o mai sperii și tu. Încearcă să vorbești cu ea căpătână seacă,adaugă Niall venind spre el bătându-l pe umăr cu palma. Amanda,ridică-te de acolo și hai acasă,continuă el ordonând

    M-am ridicat de jos cu ajutorul lui Niall,iar Harry o luase în față intrând în mașină. Am intrat în mașina lui Harry,acesta privindu-mă doar odată. A călcat ușor ambreaju și după accelerația. Tot drumul a fost parcurs în liniște.

  Ajunși acasă,Emy ,Maya și Liam se luminară la față când mă văzuse.

-Queen,ești bine? Ai pățit ceva?,spune Emy analizându-mi tot corpul și fața.

-Da..sunt bine. Am nevoie de puțină odihnă,spun și zâmbesc fals

    Am urcat sus în cameră,lăsându-i pe toți în sufragerie. M-am dus direct în baie făcând un duș,pentru că la dracu! Aveam nevoie de unul. Termin rapid dușul si mă trântesc în pat. Am luat o pernă și o țineam strâns cu o mână și una pe burtica unde se afla pruncul meu. Corpul meu tresare instantaneu atunci când ușa se deschide,iar pe ea intră Emy. Se așează lângă mine în pat și mă privește lung.

-Ce?,întreb eu spărgând liniște

-Ceva e-nneregulă cu tine,spune și arcuiește din sprânceană

-Nu am nimic,serios,spun și zâmbesc fals

-Nu te poți ascunde de mine așa că spune-mi..ce s-a întâmplat?,spune ea punându-și mâna peste a mea

    M-am decis să îi povestesc tot ce s-a întâmplat în noaptea trecută. După ce am terminat,gura lui Emy a rămas în formă de "o"

-Și ai acceptat?,spune ea terifiată

-Ce era să fac? Nu vroiam să vă știu în pericol,spun si o lacrimă se prelinge pe obrazul meu

-Ami..suntem o familie..rezolvam asta împreună,spune ea și îmi șterge lacrima de pe obraz

-Știu..dar acum nu pot da înapoi. După ce voi termina cu puștiul ăla îl voi distruge pe așa zisul "șef",spun și formez ghilimelele cu ajutorul degetelor

-Harry nu știe,nu?,spune iar eu dau din cap negativ

-Și ce vei face?,spune ea

-Nu știu..

-Trebuie să îi spui adevărul ,nu poți să îl minți mereu,mai ales acum când e și copilul acesta nevinovat la mijloc,spune arătând spre burta mea

-Știu..nu știu ce voi face. Dacă îi voi spune adevărul,v-a înnebunii și sigur va începe să îl caute pe nebun și va încerca să îl omoare,dar dacă îl mint..va fii mai bine momentan,spun gânditoare si serioasă. Nu știu ce dracu să fac Emy..adaug eu uitându-mă la ea

-Trebuie să alegi Ami..adevăr sau minciună?,spune ea și se ridică ieșind din cameră puțin dezamăgită

   Ce să fac? La dracu! Trebuie să îi zic lu Harry..sau nu?

****
Bun deci,am postat si capitolul 22. Sper sa va placa si ma scuzati ca este scurt,dar vreau sa va tin in suspans ,pentru ca urmatorul va fii putin mai lung ca celelalte.

*ce credeti ca va alege Amanda? Adevarul sau minciuna?*

Pup :*