machiavellian | seria Madness (part. IV)

Capitolul șaisprezece

Zece.

Se auzi un sunet puternic. Lupta s-a terminat.

Kane Oliver Ward a câștigat după o pauză de patru ani. Spectatorii acestui circ sângeros au înnebunit complet și au început să urle. Oamenii lui Martin au fugit la el, și la Kane a venit Jordan, împreună cu Cyrus și doi oameni care l-au cărat în vestiar. Când Ward a lăsat frânghiile, a căzut aproape imediat înainte, iar membrii echipei lui l-au prins sub brațe în ultimul moment pentru a-l ține în siguranță. Era epuizat, iar vederea lui mi-a frânt sufletul și inima, deși uitasem de mult că le am. Totuși, m-am forțat să mă uit la Brooke cu o expresie plictisită

M-a privit cu un zâmbet misterios.

- Ei bine, legendarul Kane Ward este neînvins ca întotdeauna. mormăi el, cu o notă de ironie în voce. Unele lucruri nu se schimbă. a adăugat el, apoi și-a îndreptat jacheta, uitându-se la cei trei bărbați cu umeri largi care erau imediat lângă el. Te voi contacta pentru cină. A fost foarte plăcut să te văd, Blake.

Nu i-am răspuns, iar Andersson dădu rămas bun din cap și se îndepărtă repede, dispărând în mulțime. Abia atunci am simțit că îmi revine respirația. Am oftat din greu și mi-am șters fruntea ușor transpirată pentru a îndepărta transpirația. M-am apropiat de balustrada balconului, privind ringul unde era deja multa lume. Jordan și Cyrus îl duceau pe Kane înspre coridorul îngust, probabil pentru a merge în vestiar. Coves a stat în ring și cineva i-a bandajat rănile, încercând să oprească sângerarea. Era murdar, crud și atât de dezgustător. M-am îndreptat repede către scări pentru a ieși din balcon.

Împingeam oameni care mergeau atât de încet.

În cele din urmă, am coborât, între timp am oprit casca pentru că restul conversațiilor oamenilor începeau să mă enerveze. Am alergat către coridorul unde dispăruse Kane, având grijă să nu cad în tocuri alea naibii de înalte. Poate că am acționat prea repede și ar fi trebuit să aștept, dar trebuia să îl văd și să mă asigur că nu i se întâmplă nimic grav. A fost mai puternic decât mine și de bunul simț. Am ajuns la ușa vopsită cu spray și m-am repezit înăuntru fără să bat.

În cameră erau membri ai echipei lui Ward, antrenorul lui, Ingrid și Cyrus. Fata i-a făcut repede geanta prietenului ei, iar Cyrus i-a întins lucrurile pe rând. Aproape instinctiv, l-am căutat pe Kane. El stătea pe scaun la masă cu o parte la mine, iar Jordan stătea în fața lui, blocându-mi vederea. Unul dintre bărbați a dezinfectat rănile de pe fața băiatului. Am respirat profund în timp ce am pătruns mai adânc în cameră. Ingrid mi-a aruncat o privire rapidă și s-a întors să îi împacheteze lucrurile. Cyrus zâmbi slab.

- Totul este în regulă? am întrebat cu o voce ciudat de tremurând

Mi-a fost frică să mă uit la Kane, nu știam dacă pot suporta vederea.

Am încetat să mă mai gândesc la asta când antrenorul s-a mutat deoparte, demascându-l pe Ward, pentru că... la naiba. Când l-am văzut, am crezut că o să îmi scuip propriul stomac. Abia stătea pe scaun, cu părul îmbibat de sudoare lipindu-se de față. Nu era atât de mult sânge pe el cât era în ring, dar îi făcea rănile mai vizibile. Avea o sprânceană despicată, vânătăi roșii și violete pe obraji, iar ochiul stâng era foarte umflat, motiv pentru care abia vedea. Avea buza tăiată și vânătăi peste tot. Trunchiul lui fierbinte și transpirat arăta și mai rău. Am văzut urme de la lovituri despre care se spunea că au lăsat vânătăi dureroase.

Încă purta pantaloni scurți și pantofi, dar nu mai avea mănuși, iar mâinile lui stăteau nemișcate pe coapse. Mi s-a părut că nici măcar nu m-a băgat în seamă pentru că nu a reacționat la niciun stimul. Nu se strâmba în timp ce i se spălau rănile. Abia clipea, alunecând puțin pe scaun, așa că bărbatul care îl îngrijea s-a asigurat că nu o să cadă.