Era seară și nu știam încă ce mi s-a întâmplat, tot ce puteam percepii este doar durerea capului pe care o aveam, cel mai probabil din cauza drogului.
"Te-ai trezit, dulceață?"
"Ce s-a întâmplat? Ce mi-ai făcut? Unde sunt?!"
Se putea vedea frica prin ochii mei. Cuvintele pe care el mi le spuse ultima dată, au fost destul de clare. Nu voiam să mor în acest moment, nu chiar acum..
"Taylor, calmează-te! Vreau să discutăm, ca doi oameni maturi.."
"Tu vrei să mă omori! Ai fost foarte clar ultima dată!", încercam din toată puterea să nu plâng în fața lui, dar toată situația mă durea.
"Nu Taylor, nu o să te omor, nu am să pot vreodată așa ceva.."
M-a lăsat fără cuvinte. Probabil acum era vizibilă partea lui slăbită, nu cred că era în cele mai bune stări.
"Spune ce ai de spus", i-am răspuns ocolind să pun întrebări.
"Probabil am meritat ceea ce ai făcut tu cu Bill. De fapt, am meritat-o. Dar.. nu am stabilit și nici nu am vorbit vreodată despre un subiect, pe care nu am avut vreodată puterea de a-ți spune-o. Nu este vina ta pentru pierderea copilului, este vina mea că te-am adus în viața mea, făcându-ți viața un iad", se putea vedea sinceritatea pe chipul lui.
O lacrimă i-a curs pe obraz, nu știam ce să zic. Câteva lacrimi mi-au curs și mie, dar a făcut într-un cât să mă simt în siguranță.
"Nu e vina ta pentru nimic..", îi spusesem eu cu frica fix înțepenită în inimă.
"Știu că iar ești însărcinată"
M-am uitat la el șocată. Nu știam ce să mai zic, cum să reacționez sau dacă să îi spun că e copilul lui.
"Tom, eu-"
El mă întrerupse direct: "Este al meu, Taylor?"
Tom's POV
Deja trecuseră ore de când Taylor dormise. Alesesem o anestezie care să nu îi cauzeze niciun fel de problemă.
Între timp ce ea dormea, a trebuit să rezolv câteva probleme. Voiam să rămân același, fără niciun regret, dar nu puteam fi eu fără fratele meu geamăn.
Taylor își pierduse telefonul în Mall, dar am avut grijă ca să îl iau eu. Am așteptat să o sune Bill, ca să îi pot răspunde eu.
"Hey, Taylor! Au trecut ore bune de când nu ai venit, unde ești?"
I-am răspuns direct: "Vino chiar tu să vezi unde este Taylor"
"Tom?! CE AI FĂCUT CU EA?"
"Ne vedem, Bill"
I-am închis direct în față. Trebuia să fiu dur cu el, să nu vadă cât de slab pot fi. Știam că va venii acasă ca să o caute, să vadă dacă este bine.
Bill's POV
Era o mare plictiseală fără Taylor, aș fi vrut să merg după ea, dar totuși avea și ea dreptul la a-și petrece timp cu ea însăși singură.
Făcusem curat prin casă, am gătit, am stat și m-am uitat la toate filmele posibile doar ca să treacă orele cat mai repede. Mă miram de faptul ca făcusem aceste chestii, nu eram prea obișnuit.
Ca să îmi pierd din timp, m-am pus să dorm un pic, măcar știam că când mă trezesc mă voi găsii lângă Taylor.
Încet încet mă obișnuiam cu ea, dar eram conștient de faptul ca trebuie să îmi pierd sentimentele față de ea.
M-am trezit după 2 ore de somn când am auzit niște motoare din afara blocului. Motorul lor erau atât de zgomotoase dar în același timp interesante.
M-am ridicat și mă dusesem direct în living, nicio urmă de Taylor.
Începusem să mă panichez așadar am sunat-o.
Ea mi-a răspuns direct pe secundă: "Hey, Taylor! Au trecut ore bune de când nu ai venit, unde ești?"
Vocea care mi-a răspuns la telefon mi-a dat fiori, dar.. cum putea să o aibă Tom pe Taylor?
El de mers la Mall nu merge absolut deloc, menajerele mereu se ocupă de orice treabă, de mâncare, cumpărături, curățenie. Menajerele, sau mai bine spus, animalele de companie.
Am luat repede telefonul și cheile de la mașină. Spre norocul meu încă știam unde stă Tom și ceilalți, încă nu și-au schimbat casa.
Am băgat cea mai mare viteză, inima totuși îmi stătea pe loc.
Oare este totul bine? Oare este doar o capcană ca să ne pună capăt zilelor?
CITEȘTI
I'm living the truth - Tom Kaulitz by latexnightz (limba română)
Fanfic"Believe in you, believe in tommorow and don't jump"
