I'm living the truth - Tom Kaulitz by latexnightz (limba română)

22 - Vina mea

Trebuia să gândim bine pentru a coopera pentru a le salva pe fete, părea ca și cum mintea mi se blocase pentru un timp.
Conduceam cu cea mai mare viteză, totuși voiam să fiu cat de cat subtil înainte să ajung la locația la care îmi apărea ca este Taylor și Georgia. Îmi era frică să nu cumva fratele lui Mike să facă ceva cu fetele, doar pentru că poate, ne-am făcut auziți sau văzuți înainte să le salvăm pe fete. Țineam cum sângele din vene mi se înfierbânta, cum nervii pe care îi aveam creșteau și de abia așteptau să se descarce prin a trage un glonț fix în tâmpla lui, să văd cum face același final pe care l-a avut și Mike, pe de altă parte.
Nu aveam un plan încă, încercam să mă gândesc la tot ce era posibil pentru a rezolva acest moment, mintea îmi stătea constant la doar a ajunge acolo cat mai repede.

Ajungând acolo, mă gândisem să merg doar eu, iar în caz de orice eventualitate, băieții să intre după mine, dacă văd ca în 2 minute nu sunt cu fetele la mașină.

Am intrat destul de încet, încercând să nu fac nicio gălăgie sau să mă fac văzut.
Le observasem de după ușă pe fete, cum sângerau, trebuia să mă mișc repede, știam deja ce final ar putea face Taylor din cauza pierderii de sânge, și nu voiam să am parte din nou la o altă leșinare.

Am văzut ca totul e liber, Taylor deja ma observase. Era legată la gură, încercam să mă apropii de ea acum cat mi se părea ca nu era nimeni. Apropiindu-mă, o vedeam pe Taylor care încerca să îmi zică ceva, dădea din cap ca și cum ar fi vrut să nu vin înspre ea.

Dintr-o dată o durere fatală simțisem la un picior, Carol tocmai mă țintise la piciorul stâng cu un fel de "glonț" plin de anestezie încât să nu pot merge deloc.

"Surpriză Tom! Credeai că va fi atât de ușor?", se auzise o voce din spatele meu.

"Carol.. lasă-le pe fete!", spusesem.

"Hm.. poate, dar nu acum, nici nu a început distracția!"

Avea în mână un cuțit mic și ascuțit.

"Mă gândesc, ai văzut vreodată cum este provocarea durerei dragei tale iubite? Sau mai bine spus, logodnică?", spusese el între timp ce se apropia de ea.

"NU! TE ROG!", striga Taylor.

"Înainte de toate, aș vrea să fac încă o simplă chestie", spusese uitându-se la Georgia.

"Poate un pui de somn la această splendidă femeie, ar merge super bine"

Îi dăduse un pumn fix în față, lăsându-i picături de sânge curgând pe față. Din cauza traumei de dureri, Georgia leșinase pe loc. Carol după toate astea, se duse fix înapoi la Taylor. Cuțitul îl trașinase pe față lăsând ca și o zgârietură dar foarte adâncă, prin care curgea sânge.

"AH!", strigase Taylor.

"TAYLOR!!", strigasem.

Era insuportabil să o văd rănită, știam deja prin câte suferințe o pusesem eu. Să o văd din nou rănită, era ca și cum mă simțeam eu rănit, dar sentimental, ca și cum inima îmi era ruptă în două.

Dintr-o dată, îl văd pe Carol care vomitase sânge, ceva nu era în regulă. O împușcătură se auzise dar de care nu făcusem caz.

"TOM!", auzisem un urlet de la ușă.

Era Bill, panicat neștiind ce se întâmplă.

"Pune-o pe Taylor și Georgia în mașină cu Gustav și Georg. Duceți-le de grabă la spital..", spusesem cu multă durere în voce.

Știam ca anestezia care mi-a fost pusă în picior, în câteva ore deja putea să treacă, dar acum mai important decât piciorul meu era Taylor.

După câteva minute, am ajuns și eu cu Bill la spital, cu greu ce mergeam, mă sprijineam de Bill.
Taylor cu Georgia erau în aceeași cameră, puse în perfuzie. Pentru fericire, Georgia se trezise și ea, dar fata ei nu arăta în bune condiții. Avea jumătate de față destul de învinețită, va avea mult de așteptat pentru a-i trece. Ambele totuși au fost și îngrijite la burtă unde le lovise Carol. Taylor era și ea destul de pansată pe față, unde avea "zgârietura". Nu era destul de mare, dar trebuia pusă bine pansată pentru a nu se infecta rana.

"Tom..", spusese Taylor.

Nici nu am mai stat pe gânduri că mă dusesem direct în brațele ei. O iubeam atât de mult, nu știu ce aș fi făcut fără ea.

"E totul în regulă Taylor..", spusesem cu o voce blândă.

"Imi pare rău..", spusese ea punând mâna pe picior unde Carol îmi pusese anestezia. Aproape ca avea ochii în lăcrimați. Se simțea prost doar din cauza ca mereu credea ca mă pune în situații periculoase, dar adevărul este că era totul complet invers.

"Iubito, nu este vina ta, ci a mea", spusesem.

Începuse să plângă, uitându-se la mine direct în ochi mei. Ma durea să o văd plângând, probabil toate sentimentele astea erau simțite pentru prima oară, pentru o fată, normal.

Am îmbrățișat-o cu milă, ea între timp îmi spusese un te iubesc șoptit la ureche, am făcut asemenea și eu.