I'm living the truth - Tom Kaulitz by latexnightz (limba română)

11 - Nu totul poate fi perfect

Taylor's POV

"Uite Tom, da, este al tău, dar te implor, nu-mi fă niciun rău!"

Am spus-o aproape urlând, tremuram din toate încheieturile.

"Taylor.."

Tom se apropie de mine încet încet. Până acum stătea rezemat de colțul ușii. S-a pus lângă mine luându-mi mâna mea în mâna lui. Nu știam dacă glumea sau era chiar adevărat ceea ce mi se întâmpla în acest moment. Am încercat într-un fel sau altul să mă îndepărtez de el. Știam ca este serios, minciunile le ura din tot sufletul.
Îmi mângâia mâna așteptând să mă calmez, tremuram din ce în ce mai tare.

"Hey, este totul în regulă, te înțeleg.."

Capul meu căzuse în poala lui fără să vreau, mâna lui care îmi mângâia mâna mă calma, încercând totuși să mă calmeze mi-a dat un pupic pe frunte.

"Tom, peste 2 zile am programat avortul. Nu voiam să mă gândesc cum ar fi să cresc un copil singură, nu m-am simțit pregătită pentru etapa asta. Oricât de mult mi-aș fi dorit, nu aș fi avut totuși răspunsurile corecte pentru întrebările care mi le-ar putea face copilul nostru. Dacă mă întreba de tine, ce îi puteam spune?"

S-a uitat la mine șocat dar și întristat în același timp.

"Vreau să te întorci acasă, iubito. Iar de vrei să anulezi avortul, mi-ai face o plăcere, nu i-ar lipsi nimic copilului nostru. Dar dacă simți nevoia să faci avort atunci.. îți voi înțelege alegerea"

"O să mă mai gândesc.."

Dintr-o dată am fost întrerupți de câteva ciocănituri în ușă, părea ca persoana să fie foarte nervoasă, tot ceea ce cred este doar ca e Bill.

Tom îl strigă pe Gustav să deschidă ușa, Gustav totuși văzându-mă rămăsese destul de șocat, de parcă începuse să tremure. Cum și credeam, era Bill, care a dat direct buzna spre mine.

M-am ridicat direct în picioare fără nicio ezitare, așteptând o îmbrățișare destul de afectuoasă din partea lui Bill.

"Taylor!", strigase el.

"Slavă domnului, ești bine?"

"Da Bill, sunt bine.."

"Tu!..", Bill urlase spre Tom mergând spre el destul de nervos.

"Ce vrei să îi faci? Ce vrei să ne faci? Vrei să ne omori? Asta îți este scopul?"

Bill oricât de mult încercase să țină reputație bună față de Tom, se vedea cat de mult încerca să își țină lacrimile și durerea ascunsă. În adâncul lui, își dorea înapoi pe fratele său geamăn.

"Bill..", spuse Tom aproape plângând.

"Îmi pare rău, mi-am meritat-o. Ți-am ucis prima iubire, iar tu doar mi-ai furat-o. Tot ce îmi doresc este.. să te revăd înapoi cu mine, cu noi"

Bill a rămas șocat, o lacrimă i-a curs direct, dar a încercat să o șteargă repede.

"Ești fratele meu geamăn, anima mea, nu vreau să te pierd, nu acum"

Ultimele vorbe spuse de Tom, înainte să se prăbușească pe jos. Mi se rupea inima când vedeam ce se întâmpla, nu l-am mai văzut atât de molipsit pe Tom.

Bill fără nicio ezitare, l-a ridicat pe Tom de pe jos.

"Tom, nu mă pierzi, frate"

Se uitară ambii în ochii lor, zâmbetul le-a ieșit pe față. Cu lacrimi în ochi, ambii se luaseră în brațe.

"Bun venit înapoi acasă, frate"

Eram fericită dar în același timp atât de confuză.. după atâtea luni ajunsesem înapoi cum eram. Puteam fi atât de sigură de faptul ca odată ce Tom va afla unde stăm sau ba chiar ne va vedea, vom avea cele mai rele sfârșitul, fie eu, fie Bill.

M-am ridicat odată de pe pat, capul mi se rotea foarte tare.

"Tom.."

"Taylor!"

Tom's POV

"Taylor! Revino-ți!"

"Tom, nu e prima oară când i se întâmplă..", spuse Bill nedumerit.

"Bill, du-te repede și pornește mașina, vin din spate cu ea, o ducem la spital de urgență"

M-am urcat cu Taylor în spate, se părea să nu fi leșinat, dura mult prea mult. Părea să respire, dar se făcuse din roșu dintr-o dată toată palidă la față. Nu îmi puteam da seama ce se întâmplase cu ea, dar pot fi sigur că nu e nimic atât de grav, cu siguranță doctorii o vor ajuta să își revină.
Bill conducea absurd de repede, pot spune ca de era sa facem în acest moment un concurs, cu siguranță ar fi câștigat el cursa.

Odată ajunși la spital, am intrat direct urlând. Nu mai mă interesa dacă lumea aflase ca trăiesc, era ultimul lucru de care nu mi-ar fi păsat. Lumea odată ce mă văzuseră au rămas destul de șocați, scăpau de o parte în alta.

O asistentă o luase pe Taylor repede, în ajutorul doctorului și o duseră direct la terapie.

"Domnule, vă rugăm să stați în afara salei, așteptați în sala de așteptări, vă ținem la curent!"

Inima îmi rămăsese pe loc, nu aveam deloc aceea răbdare.

"Va fi bine, o să vezi", îmi spuse Bill cu un zâmbet pe buze.

Oricât de liniștit putea părea, știam ca și el era destul de panicat. Observam cum se plimba dincolo încoace fără oprire.

După o oră de așteptare, din fericire apare doctorul, alături de o domniță destul de familiară.. era fix târfa care mă sunase în legătură cu însărcinarea lui Taylor.

"Domnule, este totul în regulă. Stresul și anxietatea i-a eliminat din zaharuri, are și lipsa de calciu. O vom ține peste noapte punându-i o perfuzie, mâine la prima oră o puteți lua"

"Slavă domnului, vă mulțumesc! Pot să o văd?"

"Desigur, este în camera 3 din partajul 1. Ah și încă ceva, asistenta mea, Natalia, va avea grijă de ea în această seară, îi va pune în perfuzie tot ce îi trebuie ca să își revină. Vă voi lăsa și o rețetă cu pastilele pe care va trebui să le i-a domnița"

Nici nu am mai stat să îi mulțumesc sau să stau la vorbă cu asistenta ca am alergat direct spre camera unde se afla Taylor. Bill și Gustav se dusese să aducă lucrurile lor înapoi acasă, iar George rămăsese în sala de așteptare.

"Tom..", spuse ea cu un zâmbet pe buze.

"Oh, Taylor, cum te simți?"

A dat să răspundă când George ne întrerupse convorbirea.

"Tom, avem o problemă mare!"