I'm living the truth - Tom Kaulitz by latexnightz (limba română)

23 - Acasă

Trecuseră deja câteva zile, Taylor și Georgia puteau în sfârșit venii acasă.
Taylor cat timp a stat în spital, nu prea mâncase nimic, era foarte stresată, îi era frică să nu i se mai întâmple iar ceea prin ce a trecut ultima dată.

"Cum mergem acasă, cum îți voi gătii ceva foarte bun, ceva ce îți place", spusesem.

Taylor doar îmi zâmbise, iar după fața ei era iar întristată. Nu știam cum să o consolez.

Am încercat să vorbesc cu ea despre faptul că ceea ce a fost rău a trecut, că nimeni nu îi putea face absolut nimic cat timp voi fi eu lângă ea. Am încercat să îi explic că trebuie să gândească pozitiv, să știe ca e înconjurată de persoane care țin la ea nespus de mult.

Dintr-o dată, își ridică privirea spre mine:
"Georgia? Unde este?"

"Bill a luat-o astăzi noapte, când dormeai. Nu am vrut să te iau și pe tine în același moment, erai foarte obosită. În plus, vreau să mergem undeva înainte să mergem spre casă"

Fața ei s-a iluminat cat de cat, s-a văzut ca un pic din fericirea ei acum apăruse.

M-am apropiat de ea și i-am sărutat fruntea:
"Revin imediat, merg să vorbesc cu doctorul"

Am ieșit din camera ei, între timp ce ea se pregătea să iese. Își făcea bagajele. Am mers spre doctor ca să vorbesc cu el despre starea lui Taylor.
Îmi spusese că este foarte bine, este sănătoasă, doar stresul îi cauzează lipsa de calciu, ceea ce trebuia luată în considerare. Îmi dăduse o rețetă cu pastile, pe care trebuia să o cumpăr.
Îi mulțumisem doctorului iar după mă întorsesem la Taylor.

"Ești gata?", spusesem.

"Da, sunt gata. Ce ai în mână?", întrebase ea.

"Foaia cu pastilele pe care trebuie să ți le iau, dar nu te preocupa, totul va fi bine. Acum, putem merge"

Luasem bagajul de pe patul în care Taylor a stat și am mers spre mașină.

Ne-am urcat ambii în mașină după ce am pus bagajul în portbagaj. A fost liniște pentru câteva minute, până când Taylor a rupt tăcerea printr-o întrebare care îmi dăduse de gândit.

"Te îngrijorezi de faptul că sunt stresată, dar de ce nu vorbim despre ce simți și tu? Te cunosc, ești și tu stresat, se vede că de o perioadă ești pe gânduri, ar trebui să discuți cu mine așa cum și eu discut cu tine"

Mă uitam încă atent la condus, a fost liniște pentru câteva secunde, nu știam cum să răspund.

"Mă gândesc doar la tine, vreau să te știu bine, atâta tot", spusesem cu un zâmbet pe față.

Taylor se apropiase de mine ca să mă sărute:
"Unde mergem?"

"Păi, având în vedere că trebuie să mănânci pentru ca nu prea ai mâncat nimic, te voi duce la restaurantul tău preferat!", am chicotit.

Taylor părea indiferentă, dar zâmbea. Ceea ce îmi plăcea la Taylor este că o interesa mai mult iubirea pe care i-o arătam, decât banii pe care îi am.

Ajungând acolo, Taylor luase loc prima, iar eu după. Am comandat ambii, mâncând foarte mult.
După o oră și ceva, vorbind și discutând despre multe lucruri, am ieșit din restaurant intrând în mașină pentru a merge spre casă.

"Tom, Taylor! Totul bine Taylor?", întrebase Bill când am ajuns acasă. A luat-o strâns în brațe.

"Da, sunt bine", răspunse ea.

Privirea ei merse după direct pe Georgia, uitându-se la ea foarte tristă, sau supărată. S-a pus lângă ea, luându-i mâna în mâinile ei.

"Cum te simți Georgia?", întrebase Taylor.

"Sunt bine, Taylor. Doar puțin speriată dar în rest sunt foarte bine. Tu cum te simți?", spusese ea.

Răspunsese cu un "bine", zâmbind și îmbrățișând-o.

Taylor POV's

Ma simțeam de vină pentru tot ce se întâmplase, nu voiam să fie și Georgia în toate problemele astea, nu voiam să treacă prin ce am trecut eu. M-am uitat la ea cu inima frântă, încercând să nu plâng.
Mă ridicasem de pe canapea după ce am îmbrățișat-o strâns, pentru a merge spre Tom.

"O să merg în cameră, sunt obosită", am spus înainte să merg în cameră.

Am închis ușa după mine și am bufnit în plâns. Oare aveam să trăiesc prin toate treburile astea până la final? Ce viitor aș fi avut dacă nu l-aș fi întâlnit pe Tom? Toate gândurile negative îmi treceau prin cap, ajungeam să mă urăsc.

Mă schimbasem în pijamale, punându-mă după în pat. Auzisem niște ciocănituri în ușă, era Tom.

"Pot vorbi cu tine, iubito?"

Mă ridicasem plânsă, aveam ochii roșii de la cat plânsesem.

"Hey, ce se întâmplă? Știi că poți vorbi cu mine orice.."

Se pusese lângă mine luându-mă în brațele lui, capul meu căzuse pe pieptul lui.

"Oare voi avea de a face cu problemele astea până la final? Ce s-ar fi întâmplat dacă eu nu te-aș fi întâlnit pe tine?"

Cuvintele astea știam că poate s-ar fi putut lua ca o durere pentru Tom, dar trebuia să îi spun totul cu sinceritate.

"Taylor, totul se rezolvă, s-au rezolvat dacă stau să mă gândesc. Suntem acum toți uniți, cum ți-am și spus, mereu voi fi aici să te apăr de orișicine. Poate de nu m-ai fi întâlnit, nu ai fi trecut prin toate lucrurile astea, dar îmi pare rău.."

M-am ridicat din brațele lui, mă uitasem în ochii lui încercând să spun ceva, dar m-a întrerupt.

"Oricât de rău mă poți vedea, monstru.. Eu te iubesc, iar asta nu se va schimba, este o promisiune pe care ți-o fac"

I-am zâmbit cu lacrimile curgând pe obrajii mei. L-am sărutat cu iubire, l-am strâns în brațe, ca și cum nu aș fi vrut să îi mai dau drumul.