I'm living the truth - Tom Kaulitz by latexnightz (limba română)

19 - Veche prietenie

Taylor's POV

Era destul de târziu când mă trezisem. Muream de cald așa că mi-am schimbat hainele în ceva mai de vară. Era totuși ciudat, era iarnă, dar probabil băieții au dat drumu la căldură mai tare.
Când mă trezisem simțeam ceva destul de ciudat, parcă lipsea ceva. Am stat să realizez un pic până a-mi da seama că Tom nu era în pat.
M-am ridicat și am mers să controlez baia, dar până și becul era stins, așa că nu avea rost să mai controlez. Am fost în livingul comun, unde erau toți vorbind și râzând despre subiectele lor de vorbă înainte de a merge să mă odihnesc. Nu era nimeni, era o liniște înfiorătoare.

Luasem geaca pe mine cu gândul de a merge la garajul subteran pentru a vedea dacă mașinile încă erau acolo.
Lipseau doar 2 mașini, a lui Tom, și aparent, a lui Gustav.

"Ciudat.."

Când m-am întors în casă, am mers înapoi în pat. M-am mișcat în toate părțile, totuși nu reușeam să adorm absolut deloc.
Nu aveam de gând să îl sun pe Bill, poate erau la o cursă de a lor importantă. Cu siguranță de l-aș deranja pentru a întreba de ei mi-ar fi urlat contra că e foarte ocupat acum.

Am decis să merg la bucătăria din living pentru a bea o cană de lapte. Înainte de a merge, auzisem zgomot de motor de mașină. Mi-am dat seama că au ajuns.

"Hey, unde ați fost?", întrebasem.

Văzusem lângă Bill o fată, frumoasă pot spune. Se uita la mine confuză, părea să mă cunoască.

"Taylor?", spusese ea.

"Ne cunoaștem?", spusesem.

"Vă cunoașteți?", spusese Bill odată cu mine.

"Sunt Georgia, nu mă mai ții minte? Am fost colege de bancă la gimnaziu!"

"Nu cred, ce mult timp a trecut de atunci!", spusesem.

Am luat-o în brațe cu mare mândrie, în sfârșit am dat de o persoană pe care o cunoșteam, și de care știam că e bună la suflet.

"Tu ești..", am dat să continui.

Mă uitasem la Bill cum stătea cu mâna la spatele ei.

"Păi.. după cum se vede..", spusese ea.

Mă bucurasem pentru Bill, dar simțeam de parcă un fel de durere mi se apăsa pe inimă. Probabil era doar faptul că am avut timpul meu cu Bill, trecusem ambii peste, trebuia să mă focusez pe Tom.

După multe îmbrățișări și povestiri, am ales să stau cu Georgia un pic la vorbă. Ceilalți au mers să doarmă, sau, cam așa cred.

"Spune-mi Taylor, Ria ce face? Vă mai vorbiți?", întrebase ea.

Cum puteam să îi explic că Ria nu mai era printre noi? Cum puteam să îi explic ceea ce i s-a întâmplat?
Pe o parte, am simțit că a fost vina mea pentru ceea ce i s-a întâmplat. Dacă eu nu aș fi fost, iar Tom nu s-ar fi îndrăgostit de mine, probabil încă ar fi fost printre noi, probabil în acest moment lângă mine spunându-mi cât de naivă puteam fi în acest moment.

"Totul okay, Taylor!", întrebase.

"Ria.. nu mai e printre noi..", îi spusesem cu o voce întristată, fața mea s-a aplecat ușor în jos.

"Oh.. îmi pare rău, nu am vrut să îți stric umorul", spusese ea între timp ce îmi pusese mâinile ei în poala ei.

"Cred ca e timpul să mergem și noi la culcare, nu crezi?", spusesem.

Ea dăduse încet din cap, cu un zâmbet slab. Georgia era apropiată de Ria, știam că nu s-ar fi simțit bine știind că una dintre prietenile noastre nu mai e printre noi.