Luna

Un strop de lumină

Numele meu este Luna, m-am născut pe Pământ, cea mai frumoasă planetă ce ar putea exista oriunde in Universul acesta, sufletul meu este bătrân, poate acesta este motivul pentru care primesc de fiecare dată un trup zvelt, chip frumos și angelic, fiindcă, devine din ce în ce mai grea lupta sufletelor, scoaterea binelui din mocirla în care este scufundat.
Lumea a devenit mai superficială și rea decât, mintea mea poate să perceapă, poate am obosit eu și sunt gata să predau ștafeta, vom vedea.
Nu am nici o amintire legată de viața mea pe Pământ, nu îmi amintesc chipul părinților mei, a  prietenilor, nici o amintire din copilărie, nimic.
Memoria ne-a fost ștearsă de îndată ce am pus piciorul pe această nouă planetă, eu trăiesc din amintirile iubitului meu, Vass, care mi-a povestit puțin despre cea care mi-a fost cândva "casă".
Pământul, mama omenirii, cea care își ținea în brațe toți copii, indiferent dacă erau buni sau răi, care ne hrănea cu cele mai bune bucate, și, ne acoperea trupurile goale și reci cu razele soarelui, ne răcoarea cu ploaie bogată și vânt puternic, o mamă iertătoare și iubitoare, a dispărut pentru totdeauna.
Ne-am mutat pe Trappist-1, o planetă mai mică în dimensiune, cu temperaturi ridicate tot timpul anului, practic este vară în fiecare zi.
Dacă am fi prevăzut viitorul cred că fiecare persoană am fi trăit din plin fiecare clipă pe Pământ, am fi fost recunoscători oricât de grea ne-ar fi fi fost viața, am fi profitat de zăpadă, nu ne-am mai fi plâns de frig, am fi dansat printre fulgii de nea ca într-un spectacol fără sfârșit, am fi privit spre cer cu recunoștință și încredere și i-am fi lăsat să se topească pe fața noastră, roșie și ușor crăpată de la frigul de afară.
Dacă am fi știut că nu ne mai putem bucura de apariția primelor plante, de ghiocei și viorele, narcise și brândușele, de iarba verde care se zbate să pătrundă solul, uneori greu de străpuns, am fi petrecut în natură mai mult, am fi umblat desculți prin iarba udă, scăldată de ploile de primăvară, ploi dese și bogate, am fi mirosit fiecare floare și am fi fost mai buni cu natura, mai blânzi și mai atenți.
Aici, pe Trappist-1, ploile își fac apariția mai rar, dar când plouă simți că retrăiești Apocalipsa, norii sunt atât de negri precum  penele ciorilor și  acoperă tot soarele, se face întuneric total, doar fulgerele sunt cele care luminează cerul iar,tunetele sunt atât de asurzitoare încât ne pot fisura timpanele, din acest motiv suntem mereu echipați cu căști speciale de reducere a sunetului, cerul se rupe in bucăți și din el cad firmituri de ploaie dar, în ciuda acestui fenomen înfricoșător suntem recunoscători că putem să replantăm rădăcinile omenirii, avem șansa unui nou început.
Este o zi liniștită de duminică, soarele își face loc printre blocurile înalt construite, pentru a putea adăposti cât mai mulți oameni, un grup de păsări tocmai și-a terminat dansul perfect coordonat și  se odihnesc pe pervazul dormitorului, acolo unde, Luna mereu le lasă mâncare.
Ele  mănâncă pe saturate apoi se odihnesc, în aer se lasă liniștea pentru cel puțin câteva ore, când se vor înălța iarăși în aer pentru a bucura și ochii altor privitori.
Luna deschide ochii, în fața ei se află cel mai frumos bărbat, are părul șaten deschis și pe alocuri câteva fire de păr alb apar, apar să-i confirme maturitatea din gândire, tenul masliniu îi pune în evidență ochii negri, sinceri și pătrunzători care ar putea să deschidă inima oricui iar, el a decis să i-o deschidă pe ai ei.
Are buzele atât de pline și cărnoase încât fiecare sărut îi mângâie buzele ei catifelate și perfect conturate, dar cel mai atrăgător aspect fizic pentru Luna este, gropița din bărbie, care îi oferă un aspect de duritate, o masculinitate de invidiat.
Nivelul său de implicare face diferența dintre un bărbat adevărat și un băiat, iar Luna s-a ales cu un bărbat din toate punctele de vedere, este bărbatul suprem, dar pe lângă toate acestea, Vass este un bărbat atent la nevoie partenerei lui, o respectă și o iubește cu adevărat, își arată dragostea față de ea prin gesturi mici, în fiecare zi găsește idei pentru a-i aduce zâmbetul pe față, iar diminețile și le petrece pregătind micul dejun și nelipsita cafea.
Se iubesc cu atâta pasiune și sinceritate încă de la prima întâlnire, se simte norocoasă fără Vass nu ar fi ea și s-ar simți incompletă.
În ochii ei, Vass este un bărbat perfect, atent, amabil, generos, respectuos, pasional, dar cel mai important, este foarte inteligent, iar asta îi excită mentalul, mai tare decât mușchii ce i se văd prin tricoul lipit de piept.
Viața aici pare una desprinsă din povești, dar sunt și  anumite lucruri stricte, care dacă nu sunt respectate poți să fii exilat pentru totdeauna de pe Trappist-1.
Primele lucruri obligatorii, care le-au fost implementate imediat ce au pus piciorul pe planetă a fost, ștergerea memoriei.
Nimeni nu trebuie să își amintească viața de pe Pământul Vechi, toate amintirile sunt șterse pentru a lăsa loc celor noi, sa crească și să fructifice noua viață, să crească diferit, să vină cu idei și fapte noi care ar putea să ridice această planetă, să facă din ea cea mai importantă din toate galaxiile.
Iar al doilea lucru obligatoriu, este acela că, fiecare persoană primește un partener de viață conform anumitor algoritmi, astfel, viața sa fie una fericită, împlinită și sănătoasă iar natalitatea să fie în creștere.
Copiii dobândiți in urma uniunii alese de ei să fie sănătoși, o nouă specie umană este în plin curs de dezvoltare.
Fiecare meserie este distribuită în funcție de rezultatul unui lung și complex test, acest test atinge fiecare arie a vieții iar empatia și atenția la detalii, i-au generat Lunei serviciu de psiholog.
Așadar, Luna a fost înscrisă automat la facultate și s-a specializat în psihologie clinică și psihoterapie, își tratează cu seriozitate și implicare fiecare pacient.
Vass, lucrează inginer in telecomunicații, pentru cea mai mare statie spațială, este printre cei mai buni și apreciați angajați.
Au învățat enorm de mult să aibă aceste slujbe bine plătite.
Și-au adunat bani și au așteptat momentul potrivit până când au putut să-și cumpere o locuință mai mult decât decentă, o locuință cu multe camere, cu posibilitatea de a locui mai multe persoane, câțiva copilași care să alerge fericiți prin casă, să umple ecourile din ea.
Vass se uită la ceas și își dă seama că ar putea să întârzie la muncă.
-Trebuie sa plec, Luna! și îi sărută pătimaș buzele catifelate și aromate de cafea.
-Bine, du-te cât mai repede, te iubesc!
Au fost puțini oameni care au primit șansa de a se imbarca in nava de salvare.
Iar acei oameni fie, erau persoane foarte influente și bogate, persoane foarte inteligente, fie oameni care aveau menirea să asigure că nava indiferent de condițiile meteorologice ajunge în siguranță, fiecare persoană era aleasă cu grijă, nimeni nu se afla din întâmplare.
Din ce i-a povestit Vass, fiindcă lui îi era mult mai ușor să acceseze anumite fișiere din baza de date, ei au primit biletele prin donație, făcută de către un cuplu de bunici, nu aveau pe nimeni drag in viață decât pe ei înșiși, soția lui fiind grav bolnavă cu siguranță nu ar fi rezistat la această călătorie lungă  și atunci a hotărât să le de-a lor șansă unui nou început, unui cuplu de tineri îndrăgostiți.
Luna, în sinea ei, nu își putea lua gândul de la bătrâni, în fiecare dimineață după ce se spăla pe fața și dinți, aprindea o lumânare și rostea o rugăciune, în semn de mulțumire.
Câtă bunătate, câtă lumină în suflet trebuie sa ai să poți face asemenea act de bunăvoință, aceștia sunt adevărații eroi, dacă nu au putut stopa inevitabilul măcar au oferit altora șansa unei noi vieți.
O să-l roage pe Vass să-i spună mai multe detalii despre ei, vrea că amintirea lor să rămână mereu vie.
Ce norocoasă se simte să aibă un așa iubit, a salvat-o și îi este alaturi in orice clipă a existenței ei, îi este alaturi în orice își propune.
Visează apoi ochii îi rămân ațintiți spre ceas, cât de repede a zburat timpul, trebuie să se grăbească, nu vrea că pacienții să ajungă înaintea ei la cabinet.
Aleargă spre dulap și își alege niste haine la repezeală, se aranjează și pornește spre cabinet, nu ii stă în fire să întârzie, nu s-a întâmplat niciodată asta.
Ajunsă la cabinet, caută dosarul pacientului ce urmează să intre în orice clipă și observă o dezordine in sertar, toate dosarele sunt puse în altă ordine, le numără și unul  lipsește, dar nu își poate aminti al cui, o sa trebuiască să caute în sistem, dar după ce termină munca, deja este în întârziere.
A avut o zi plină, cu traume și gânduri suicidare ale pacienților, plină cu drame romantice, nu înțelege ce se întâmplă azi, e o zi diferită față de restul, nimic nu e in regulă iar, ea trebuie sa raporteze fiecare pacient cu schimbări majore de comportament și abia apoi o echipă de investigatori profesioniști pot sa verifice ce se întâmplă.
Căutase și ea în sistem dar parca acel dosar nu existase niciodată, iar ea, era ferm convinsă că a dispărut, mai ales că le citea  zilnic și verifica starea de sănătate a fiecăruia, înainte de a decide planul de reabilitare, și pentru a se apropia cât mai mult de personalitatea fiecăruia. Luna, se simțea din ce in ce mai îngrijorată, de când venise pe această planetă nu trăise aceste emoții confuze, era un amalgam de sentimente, un continuu roller coaster iar ea abia aștepta să ajungă acasă, în brațele puternice ale iubitului ei, era singurul care putea să o liniștească.
-Vass, nu o să-ți vină să crezi ce mi s-a întâmplat azi, când am ajuns la birou, cineva intrase, aveam dezordine atât pe birou cât și în sertare, se pare că a luat un singur dosar, deocamdată nu știu nimic mai mult până când nu se finalizează ancheta  poliției. Sunt foarte îngrijorată!
-Vino aici, nu îți fă griji, totul o sa fie bine! A îmbrățișat-o strâns, ca și când i-ar fi fost teamă că o pierde, nu i-ar mai fi dat drumul din strânsoarea asta a inimilor, niciodată.
-Ești bine? Te simt puțin abătut și nu par sa fiu eu sursa îngrijorării tale. Poți să-mi povestești orice, știi că sunt aici să te ascult, mereu!
-Da, sunt bine, doar puțin obosit, cred că un duș fierbinte este tot ce am nevoie pentru a mă pune pe picioare. Revin imediat.
Luna, se liniștise, își găsise o carte potrivită pentru un somn liniștit, era un roman de dragoste, era singura modalitate prin care evada, își crea propria lume, de poveste. Citise suficiente pagini din carte iar Vass, era în continuare la duș, se auzea apa curgând incontinuu, se ridică din pat și merge pe vârfurile degetelor către ușă, ar fi vrut să o deschidă dar asta ar fi însemnat să îi invadeze intimitatea, se răzgândește și se îndreaptă spre pat când îl aude  șoptind, se apropie de gaura cheii și privește, îl vede la chiuvetă cu mâinile aplecate peste față, își freacă fața fara oprire cu dosul palmelor in timp ce apa curge în duș fară oprire. Dacă ar putea înțelege ce bolborosește, ce ascunde comportamentul ăsta..
-Poate a avut o zi mai grea la munca, mai bine m-aș pune in pat, daca e ceva serios, îmi va spune cu siguranță, se gândi ea.
Luna s-a pus în pat, a adormit de cum s-a așezat, in miezul nopții s-a trezit transpirată și speriată, s-a trezit țipând iar asta l-a trezit și pe Vass.
-Luna, ce ai visat?
-Am visat o copilă, care dansa și se juca cu alți copii. Fetița asta a găsit un  fir pe jos și l-a ridicat, era un fir de electricitate îngropat în pământ, toată energia electrică i-a străbătut întreg corpul, a aruncat-o de atâtea ori pe jos până când trupul îi era vânăt, lipsit de tonus chiar dacă energia îi curgea prin vene, a rămas singură, cu fața lipită de pământ și cu urmele firelor în mână, acea amintire avea să o urmărească pe vecie, dar era o amintire care sărbătorea viața, sărbătorea menirea ei în această lume.
-Pare un vis intens, Luna! Îti pregătesc un ceai de mușețel, o sa te ajute sa adormi mai repede .
-Multumesc, nu știu ce m-aș face fără tine.
Vass, îi pregătise un ceai fierbinte și s-a pus înapoi în pat, mâine începea o nouă zi de muncă și avea nevoie de multă odihnă, să lucreze la capacitate maxima.
Luna, datorită visului acela ciudat, se trezește obosită și lipsită de vitalitate, parcă totul era în ceață, până și gândirea ei era puțin diferită, hotărâtă să își schimbe cat mai repede starea și să i-o schimbe și pe cea a iubitului ei, merge la bucătărie cu gândul să îi pregătească micul dejun și să fie ea cea care pregătește cafeaua în acea dimineață.
În bucătărie nu era nimeni, Vass, plecase demult la muncă, fără să o anunțe fără să îi lase un bilet, nimic, doar cafeaua era caldă, și o aștepta la masă.
Este optimistă, poate află azi ce s-a întâmplat cu dosarul și cine este pacientul misterios,  își bea cafeaua pe grabă și pleacă spre muncă, unde poliția o aștepta cu vești.
-Buna ziua, domnilor ofițeri, ați aflat ceva util ?
-Sigur că am aflat, dar nu putem să dezvăluim deocamdată nimic, ancheta este în desfășurare, am găsit amprente, de acea o sa trebuiască să veniți cu noi la secție sa vi le luam și pe ale dumneavoastră cât și pe cele a pacienților, să-mi spuneți dacă ați mai primit și alte vizite în afara celor amintite mai devreme.
-Da, soțul meu și niște prieteni de-a lui, m-au ajutat atunci când am renovat sa punem toate lucrurile la locul lor și chiar mi-au construit și acest birou, e lemn masiv. Îl ador.
- Haideți, să mergem la secție. După ce terminăm puteți să vă sunați soțul, sa vină împreună cu prietenii lui .
-S-a întâmplat ceva grav? Va rog, spuneți-mi! Sunt îngrijorată și mi-e teamă să fiu singură în aceste momente incerte.
- O sa fiu sincer, o perioadă o sa trebuiască fie, să profesați în altă parte fie, stați acasă până când aflam cine este vinovat, dosarul care lipsește este victima unui omor! Sa mergem!
-Omor? Doamne, cum a decedat?
-Pare să fie o răzbunare, am găsit otravă în sângele victimei, litiu, iar limba i-a fost tăiată!
Chiar și ofițerul părea traumatizat de imaginile acestui necunoscut.
-Ați aflat numele lui?
-Din păcate nu, am căutat în baza de date și practic această persoană nu există.
-Cum nu există? Vine la terapie încă de când am început munca. Ce poate însemna asta?
-Înseamnă că nu este un caz obișnuit, pare un caz dificil și periculos. Îti recomand să îți iei masuri de precauție și să eviți aglomerația, până aflăm mai multe.
-O să încerc să rămân calmă si precaută.
Cu inima sfâșiată de spaimă, ascultă tot ceea ce ofițerul îi mai spune și pleacă acasă, își ia măsuri de siguranță, închide ușa și pornește alarma, dar nu poate să stea fără să facă nimic, incearcă să găsească o legătură între crimă produsă și comportamentul celorlalți pacienți din acea zi, totul era ciudat.
Toți au avut un comportament aparte, ciudat, în acea zi, dar nu se cunoșteau pacienții intre ei, nu erau prieteni, nu aveau același traseu, nu aveau nici o legătură unul cu celălalt.
Amețise de la cât se plimbase prin cameră, bea și restul de cafea, cea care ar fi trebuit s-o bea Vass, dar nu era nici o problemă fiindcă el nu bea decât una singură pe zi iar, cel mai probabil și-a făcut una la muncă.
Decide să îl sune, nu in stă în fire să îl deranjeze la locul de muncă dar fiindcă starea de agitație pune stăpânire pe ea, nu mai are răbdare.
-Alo, ești ocupat? Când vii acasă? Abia aștept să îți povestesc ce mi s-a întâmplat azi, dosarul pacientului de care îți povesteam este victima unui omor, mi-e teamă...
-Luna, îmi pare rău că nu sunt lângă tine dar am puțina treabă acum. Ne vedem acasă!
-Stai, mai trebuie să-ți sp... Vass, închisese telefonul, înainte că Luna,  să-i transmită să treacă pe la secție inainte de a ajunge acasă!
Luna, își pune muzică și încearcă să se relaxeze, are mare nevoie de odihnă, își toarnă un pahar de vin și se gândește la zilele astea diferite, se gândește la ce simt ceilalți, la bunicii care i-au ajutat să scape, la toate lucrurile bune dar și la cele mai puțin bune, la pacienții ei și la evenimentele traumatizante chiar și pentru ea, se gândește până adoarme.
Se trezește când aude ușa trântită cu putere și tresare.
-Vass, tu ești?
-Da, acum am ajuns acasă, iartă-mă dacă te-am trezit, nu am vrut să trântesc ușa, dar sunt foarte obosit și nu mai am mobilitatea atât de bună a mainilor. O sărută și o mângâie pe spate.
-Merg să fac un duș  apoi mă alaturi ție la un pahar de vin, o sa pregătesc ceva frumos pentru noi, să  ne deconectăm de la energia asta negativă, să facem dragoste și să ne unim trupurile și inimile în iubire.
-Să nu stai mult! Vreau să povestim puțin înainte, s-au întâmplat foarte multe evenimente astăzi, unele marcante.
Vass deja intrase în baie, se auzea apa curgând iar el părea atât de liniștit, chiar cânta.
Iese din duș, se îndreaptă spre Luna, o prinde puternic de coapse și o aruncă în pat, îi desface picioarele și o penetrează cu putere, se împinge tot mai puternic în ea, e precum un animal sălbatic, un prădător ce vrea să-și domine prada și nici nu o aude, mintea lui este în altă parte.
-Oprește-te! îmi faci rău, ce se întâmplă cu tine, Vass?
-Iarta-mă Luna! M-am comportat foarte urât, nu am nici o scuză. Am niste zile foarte stresante la muncă. Iartă-mă!
Luna, a plecat la baie, să își șteargă lacrimile, era pentru prima dată când nu își recunoștea iubitul, când își punea semne de întrebare, îi găsește hainele aruncate pe jos, vrea să le pună în mașină de spălat, caută în buzunare pentru a nu fi uitat obiecte ce ar putea să îi distrugă  hainele sau mai rău, mașină de spălat, rămâne uimită de ceea ce găsește, o poză cu o femeie mai tânără, dar care seamănă izbitor cu ea, pe spatele pozei e scris un nume și un număr de telefon.
Luna, face o poză, o sa afle despre ce e vorba mâine, azi, a rămas fără cuvinte, toată ziua a fost un eșec total, nici nu mai poate să-i vorbească iubitului ei, nici să-l privească în ochi comportamentul lui este la fel de bizar, se plânge că a avut o zi grea la muncă dar el cântă la duș, ea încearcă să-i spună ceva important dar el o ignoră și încearcă să facă dragoste cu ea , într-un mod brutal, nu i se întâmplase niciodată, o să discute dar decide să o lase pentru ziua următoare.
Se întinde în pat lângă el, dar nu îl mai îmbrățișează cum o face de obicei, îi întoarce spatele și cu jumătate de gură îi rostește sec, povestim dimineață!