Luna

O zi oarecare

Luna, a avut parte de un somn tulburător, pe la miezul nopții nu a mai suportat să doarmă lângă Vass, simțea o senzație de teamă, simțea că doarme lângă un străin, a ales să doarmă în camera de oaspeți, dorea să-și facă ordine în gânduri, avea nevoie de puțină claritate și așa reușea să se mai liniștească și ea puțin.
Când s-a făcut dimineață, a dat buzna în dormitor și a început a-l scutura pe Vass.
-Trezeste-te! Trebuie sa povestim cât mai repede!
-Ce s-a întâmplat?
-Întâi de toate, sună-ți colegii de muncă, spune-le să se deplaseze cât mai repede la secția de politie, ofițerul Petler vă așteaptă pe toți.
O să mergi și tu, dar după ce terminăm de discutat. Își încruntase fruntea, iar o venă îi pulsa de nervi.
Vass își sună colegii, dar nu le explică motivul pentru care sunt chemați, dacă le-ar spune din timp, poate o parte dintre ei nu ar mai merge și situația s-ar putea schimba, ar putea să cadă el vinovat pentru tot.
-Vass, sunteți suspecții principali în cazul omorului pacientului de care îți pomenesc de două zile.
Trebuie să îmi explici ieșirea de aseară!
Vass încearcă să se eschiveze dar știe că nu are nici o șansă să scape de gura Lunei, care era hotărâtă să afle întreg adevărul.
-Luna, nu ai de ce să îți faci griji, totul este în regulă.
-Atât de mult regret că m-am purtat urât cu tine, am fost brutal și nu am nici o scuză, m-am comportat ca un nebun.
Nu am vrut să te sperii, sper că nu îți este teamă de mine, chiar nu aș vrea să mă consideri o persoană violentă sau instabilă, instinctul a apărut brusc, parcă cineva îmi luase mintea și simțurile, parcă eram altcineva, nu pot întoarce timpul, dar, îți promit că nu se va mai repeta.
Ieri am avut o zi foarte grea la muncă, nu am reușit să repar serverul iar șeful mi-a stat toată ziua pe cap, am avut o zi îngrozitoare, toți așteptau cu sufletul la gură să termin , eu cu cât eram mai presat și grăbit, cu atât greșeam mai mult, știi că nu reacționez bine la stres.
-Bine, îți iert ieșirea de aseară, dar vreau să-mi spui ce căuta poza unei femei la tine in buzunar?
Cine este această femeie și ce legătură ai tu cu ea?
Luna se gândea că poate Vass o înșeală, poate acesta este adevărul motiv pentru care a reacționat  atât de deplasat și urât seara trecută.
Privirea lui Vass era una vinovată, se roșise la față precum roșiile in fața soarelui, palmele au început să îi transpire și puteai auzi cât de tare îi bătea inima dar cu toate acestea, încerca să pară  indiferent și nevinovat.
Îi spune cu o rapiditate în vorbire încât și tonalitatea vocii i se schimbă, e mai subțire,  așa nu-i oferă Lunei oportunitatea de a-i pune și mai multe întrebări, femeia respectiva este mecanic, cea mai bună în meseria ei și i-a fost recomandată de către un coleg, ea este singura care îl poate ajuta în timp util, astfel șeful lui îl poate penaliza sau mai rău, îl poate da afară.
Se scuză, merge către baie să-și pregătească o baie fierbinte, urmând ca in drumul lui spre serviciu să se oprească și la secția de poliție, se scuză, ar fi vrut să o îmbrățișeze, dar știe că nu este momentul potrivit.
Luna, își termină liniștită cafeaua și se gândește să îl sune pe ofițerul de caz, dar asta mai târziu, deocamdată o sa se plimbe puțin să își facă ordine în gânduri.
Afară era o vreme mohorâtă, ca starea ei, decide să își ia și umbrela, nu știe cât o să stea afară, nu ar vrea să o prindă ploaia.
Se plimbă și privește la vitrinele magazinelor, poate să citească fericirea pe chipul cumpărătorilor, să vadă dezamăgirea din portofelul bărbaților și se amuză puțin, plimbarea  îi consumase o parte din energie și se oprește la o cofetărie, își comandă cea mai bună prăjitură din meniu și face ceea ce îi place cel mai mult, să privească trecătorii și să își imagineze viața lor, ce gândesc, ce lucrează, crează o lume perfectă, inimi fericite și evadează în ea.
Telefonul îi sună brusc iar ea se trezește rapid la realitate, este ofițerul secției, Petler, îi răspunde cât mai repede.
-Buna ziua, trebuie să vorbim cât mai repede. Ai puțin timp liber sa ne întâlnim?
-Sigur că da! Sunt la cofetăria "Pauza de dulce", vă aștept aici!
În timp ce îl așteaptă, îl sună pe Vass, să îl întrebe cum a decurs interogatoriul și să vadă cum îi merge la locul de muncă.
Îl  iubește foarte mult, sentimentele nu dispar de la o zi la alta, iar faptul că o să-i ascundă întâlnirea cu Petler, cel puțin pentru moment, o supără foarte tare, mereu au fost sinceri unul cu celălalt, indiferent cât de grele au fost anumite momente, au fost împreună la bine și la rău, au trăit clipe învăluite în teamă, iar el, a fost brațul puternic de care s-a ținut, a fost mereu alături de ea, dar parcă de data asta se depășise o limită, o să fie mai atentă la comportamentul lui, la acțiunile pe care le întreprinde de câteva zile.
-Sunt psiholog, îmi dau seama repede când cineva minte sau încearcă să se eschiveze dintr-o situație, crede că poate să scape așa ușor dacă evită adevărul?
O să aflu eu ce se întâmplă,  iar dacă a decis să-mi ascundă adevărul, atunci, o să suporte consecințele; își zise ea în minte.
Vass nu îi răspunde la telefon, îi trimite un simplu mesaj, acela că este ocupat și că o să vorbească acasă mai multe.
În timp ce își savurează prăjitura, îl vede pe ofițer când coboară din mașină, îl vede și pe partenerul lui care decide să rămână, îl vede vorbind la telefon, gesticulând nervos, poate are probleme conjugale, își zice în minte și mai ia o gura din prăjitură.
-Buna ziua! Am vești, dar mă tem că o să vă supere, o să descoperiți o altă față a soțului dumneavoastră.
Amprentele soțului le-am găsit în locuința decedatului, pe sertare, în dulapuri, mă duce cu gândul, că el căuta ceva, iar noi, încă nu ne dăm seama, o sa fie arestat preventiv 48 de ore, dar fără arma crimei sau alte probe nu o să îl putem reține mai mult.
Aș vrea să putem colabora în secret, sunteți de acord?
-Da, sigur! Dacă mi-ați arăta o poză cu pacientul decedat, poate mi-aș aminti unele confesiuni de la orele de terapie și v-aș ajuta cu mare drag.
Orice informație poate să fie folositoare.
Petler, scotocește prin mapa ordonată și îi arată poza, își amintește de el, era pacientul care venea mai devreme și aștepta pe hol până când intrau toți ceilalți, mereu i s-a părut bizar acest lucru, dar l-a pus pe faptul că poate îi este teamă să își exprime sentimentele și așteaptă să-și facă curaj.
Printre hârtii ,vede poza lui Vass, în acest moment a devenit o certitudine, iubitul ei, este supectul principal în acest caz de omor.
-Da, îmi amintesc de el, dar nu și discuțiile noastre, îmi pare rău că nu vă pot ajuta mai mult.
Petler, își ia la revedere de la Luna, îi aruncă un zâmbet prietenește, urmau să se mai vadă, discuția de adineauri era doar începutul unui drum lung spre infern.
Luna, ușor dezamăgită pleacă spre casă, îndoiala își făcuse loc deja în inima ei, era prea târziu pentru regrete și scuze, se hotărăște să meargă pe jos, ar vrea sa petreacă mai mult timp cu ea însăși, să își ia mintea de la cele întâmplate și să se lase purtată de adierea vântului, oriunde ar ajunge.
În oglinda unui magazin observă un bărbat, acoperit de tatuaje, acest bărbat trece pe lângă ea, în viteză, dar nu suficient de rapid pentru ochii Lunei, care erau mult mai atenți, mai vigilenți.
Luna, a observat tatuajul din spatele urechii, un păianjen ce își căra victima in spate, era chiar văduva neagră, înspăimântător.
Pe acest bărbat îl mai văzuse și la cofetărie, era însoțit de o doamnă,  purta ochelari de soare și o pălărie, nimic ieșit din comun pe arsița de afară, dar nu își poate aminti nimic mai mult.
Ea se gândea la întâlnirea cu Petler, era cu gândul in altă parte și nu avea nici un motiv să urmărească toată populația orașului.
Îl lasă să o depășească, preferă să fie, ea cea care îi urmărește mișcările, poate are vreo legătură cu ceea ce se întâmplă, dar îi pierde urma la următorul colț.
Luna, ajunge acasă extenuată, abia așteaptă să își pregătească o baie fierbinte, să aprindă o lumânare parfumată și să își pună muzica ei preferată, să aibă timp de relaxare pe când o sa vina Vass de la muncă, să fie pregătită pentru confruntare.
Abia a reușit să iasă din baie, Vass deja își aruncase brațele în jurul coapselor ei, o sărută și o îmbrățișează atât de strâns, parcă nu i-ar mai da drumul niciodată.
-Toată ziua m-am gândit la tine, nu știam cum să îmi cer scuze pentru comportamentul meu, cum  aș putea să mă revanșez pentru tot răul și, stresul ce ți l-am provocat  zilele trecute, acesta este și primul motiv pentru care nu ți-am răspuns la telefon și am așteptat să ajung acasă, să discutăm și, să ajungem la o înțelegere, urăsc să fim supărați unul pe celălalt, fără să știu motivul real.
-Vass! Îi împinge mâinile și se distanțează de el.
-Ia loc la masă! Te poți revanșa spunând adevărul.
Trebuie să discutăm, sunt atâtea lucruri de lămurit, mă tem că urmează o discuție cum nu am avut-o până acum, o discuție care fie, ne va face mai puternici fie, ne va dezbina, va crea un gol ce nu va mai fi umplut niciodată.
-Luna, exagerezi!
-Nu! Spune-mi, ce caută amprentele tale în casa omului ucis, ce legătură ai cu tot? Știi că ești suspectul principal? O să fii arestat, iar eu nu știu adevărul, ajuta-mă, sunt cu nervii întinși la maxim și, nu știu cât mai rezist!
-Luna, știi foarte bine că te iubesc mai mult decât orice, mai mult decât ți-ai imagina, o să încerc să îți explic, dar nu știu cât ai fi de rațională și, dacă ai fi deschisă sa închizi ochii nedreptății cu care mă privești, trebuie să ai încredere în mine!
-Haide! Sunt numai ochi și urechi!
-Luna, acel bărbat nu era un om bun, dar nu l-am omorât eu, mă ajuta cu pașapoartele, mereu ți-ai dorit să vizitezi și alte planete, m-am gândit să îți fac o surpriză plăcută, o vacanță pe planeta Pământul Nou și, l-am contactat, i-am dat pozele noastre și totul era pregătit, urma să ne întâlnim în următoarea zi, dar am aflat că a fost ucis.
Am mers la apartamentul lui în speranța că, voi găsi pașapoartele, am căutat peste tot, dar nici urmă de ele, de aici și amprentele mele in apartamentul lui.
Ceea ce am făcut este o ilegalitate, știi bine că doar diplomații și cei care lucrează în guvern au voie să părăsească planeta, dar acum nu mai este cazul, vom rămâne aici, vacanta noastră o sa fie pe "Insula plutitoare", e tot ce îmi pot permite deocamdată.
-Vass, simt că nu îmi spui tot, că minți, te ascunzi de adevăr și, nu înțeleg de ce faci asta!
Dacă el era cel care trebuia să ne ajute cu pașapoartele de ce venea în fiecare zi la terapie? Cum se numește acel bărbat?
Vass, pare din ce în ce mai nervos, i se poate citi agitația prin fluturatul mâinilor in aer și ridicatul umerilor.
Se uită în ochii ei pentru a părea mai credibil și îi spune că l-a întâlnit cu ajutorul unui coleg de muncă , nu știe cum îl cheamă, nici colegul lui nu știe fiindcă încearcă să rămână ascuns, iși schimbă identitatea destul de des pentru a nu fi pedepsit de poliție, falsificarea actelor de identitate și a  pașapoartelor, este un lucru foarte grav și este aspru pedepsit, dar Luna îl privește cu neîncredere, cu și mai multă suspiciune în privire.
-Ti-am spus adevărul, oprește-te! Se îndepărtează, își caută o scuză de a ieși din îngrădirea mentală la care Luna l-a supus și din câte poate să observe nu e gata să renunțe!
-Vass, astăzi am observat că mă urmărește cineva, trebuie să îmi fac griji sau, îmi văd de treaba mea?
-De ce te-ai îngrijora, totul e în mintea ta, cred că gândurile tale merg prea departe sau, poate te urmărește poliția pentru a afla mai multe informații, ai grija de tine.
- Mi-e dor de noi, de cei lipsiți de probleme, mi-e dor de liniștea din viața mea și încearcă să o îmbrățișeze.
-Ai încredere în mine, crede-mă, sunt un om bun și, îmi doresc tot ceea ce e mai bun pentru noi. Totul o sa fie bine, îți promit! Acum întinde-te pe pat, iți voi face un mesaj, sper sa te relaxeze și, mâine dimineață o să vezi lucrurile altfel, sper să se termine acest coșmar cât mai repede.
-O sa ne acord o șansă Vass, dacă o irosești și îmi rupi sufletul în mii de bucăți, nimeni, nu te va salva de la răzbunarea mea. Ține minte!
-Te iubesc, ești sufletul meu pereche, tu ești singura persoană capabilă să mă facă să zâmbesc, iubesc cu fiecare celulă a trupului meu defect.
-Spune-mi, te-a ajutat doamna mecanic să repari serverul?
-Da, și sunt foarte fericit.
-Te iubesc atât de mult Vass, dar azi o sa dormim in dormitoare separate, nu din lipsă de încredere ci, din faptul că vreau să petrec puțin timp cu mine, până se face puțină claritate în mintea mea fiindcă vreau să redevenim, noi.
Luna se pune în pat, plânge, e prima dată când doarme fară Vass, se simte vulnerabilă, sensibilă, exact cum nu ar trebui sa fie, dar adoarme
Visează, că trăiește într-o altă lume, că problemele ce le întâmpină în acest moment nu există, evadează în vise doar ca să scape de realitate.
Tot stresul din ultimul timp își lasă amprenta, de fiecare dată când este stresată sau obosită are acel vis  bizar, se trezește din somn tulburată și mereu își verifică mâna și, de fiecare dată vede două urme, două cicatrici mici care par mai luminoase cu fiecare vis, dacă ar afla de unde le are, poate ar scăpa de coșmaruri și, adoarme in continuare...
-Buna dimineața, Vass!
-Pari obosită, ai avut aceleași vis? Pot sa te îmbrățișez!
-Nu, Vass! Simt că îmi ascunzi adevărul, simt că ai un motiv întemeiat să faci asta și, simt că mă minți in continuare fără, să îmi explici.
Încă cred în tine ,dar minciuna și trădarea doare mai tare !
-Ai fix o ora să îmi explici ceea ce se întâmplă,  după, poți să îți vezi de viața ta, dacă ești implicat în decesul acelui om, fie el chiar și rău, o să trebuiască să mergem la Consiliul Suprem, ei sunt in măsură să decidă dacă relația noastră mai merită o șansă sau, mergem pe cărări diferite.
-Nu pot să cred că, nu ai încredere în mine, ai renunțat la toată pasiunea, amintirile ce cândva ne-au legat și, în cât timp, în câteva ore, doar fiindcă, cineva a sădit o sămânță de neîncredere în iubirea noastră?
-Vass, te iubesc, știi asta, dar până la finalizarea anchetei, noi, vom sta separați. Aștept adevărul, nu mă grăbesc niciunde.
În mintea Lunei alunecă gândurile ca pe un topogan cu apă, mult prea repede, sunt gânduri distructive și oricât de mult încearcă să înțeleagă de ce o urmărește cineva și de ce Vass  se comportă atât de ciudat, nu poate să găsească adevărul.
Se întreabă de ce pacientul decedat venea în fiecare zi la  terapie dacă Vass avea nevoie doar de pașapoarte din partea lui, ce gândește Petler referitor la relația lui Vass cu decedatul, sau mai rău, o să-l aresteze și ea o să rămână singură pe lume, simte cum viața ei i se desfășoară în fața ochilor iar evenimentele nu sunt cele mai pozitive.
Poate ar trebui să îi spună lui Vass de propunerea ofițerului Petler, cea de a fi informatoarea lui, să-i spună fiecare mișcare și fiecare informație ce i-o oferă Vass, dar e foarte indecisă și alege să tacă, alege să nu mai gândească nimic, ci doar să asculte.
Vass,  vede că nu mai are cale de scăpare și se hotărăște să-i spună tot adevărul Lunei, speră să îl ierte și să-i mai acorde o șansă.
Pregătește două cafele și se așează la masă, în sfârșit e pregătit, teama de a o pierde, e mai mare decât adevărul.