Luna

Edan

Luna izbucnește în plâns, încearcă din răsputeri să afle și să înțeleagă ce încearcă acel vis să-i transmită, oricât încearcă să fie calmă, nu reușește și până la urmă se refugiază în brațele lui Edan, el este puternic, și, în ciuda faptului că îl cunoaște de puțin timp, îi pare atât de familiar, iar el o face să se simtă protejată și în siguranță. Singurul care putea să o liniștească după  asemenea vis, era Vass, dar de el nu mai știe nimic, a dispărut în neant, și nici nu pare să revină prea curând, dacă ar fi dorit cu adevărat să o contacteze, ar fi făcut-o deja.
-Edan, știu că ceea ce îți cer ți se poate părea mult, dar ai putea sa vorbești cu părinții tăi, să-i rogi să nu apeleze la cunoștințele lor, vreau să știu cum a fost viața mea pe Pământ, coșmarurile astea mă termină, mă sleiesc de puteri și simt că îmi pierd mințile. Te rog!
- Părinții mei adoptivi au decedat, într-un accident provocat la cerere de către oamenii cu care făceau afaceri, dar pot să încerc, am câteva  cunoștințe, dar nu iți face mari speranțe, nu am mai discutat cu ei de foarte multi ani.
-Îti mulțumesc mult. Și îi atinge cu vârful degetelor încheietura mâinii dar și-o retrage repede, îi este teamă, ce ar putea să gândească despre ea, și nici, nu vrea să-i dea speranțe false.
Se lasă liniștea peste ei, se simte în aer o tensiune sexuală puternică, și, norocul lor a fost că cineva bate la ușă, Edan se ridică și deschide:
-Buna ziua, dle Burke, Luna! Pot sa intru puțin?
-Buna ziua! Sigur, luați loc în bucătărie, mă schimb și vin acolo!
Luna, nu își poate ridica brațul, e nevoită să-l cheme pe Edan s-o ajute să se îmbrace, iar asta ar însemna s-o vadă dezbrăcată, mai bine își pune un halat, e mai bine așa decât să creeze controverse.
-Cu ce vă servesc dle Petler? Doriți un suc proaspăt, cafea?
-Un pahar cu apă este de ajuns. Nu o să stau mult, voiam să îți aduc vești bune, să te mai bucuri, dar din păcate veștile mele sunt proaste, ca și dispoziția mea.
-Este vorba de Vass? L-ați găsit ?
-Nu Luna, este vorba de încă doi pacienți de-a tăi, i-am găsit pe ambii decedați.
-Nu îmi vine să cred, despre cine este vorba?
-Despre doamna contabilă, Rosie, cea drăguță, care mereu purta câte o broșă în piept și zâmbea din tot sufletul, și, domnul Paul care își dorea să se sinucidă, cel care auzea voci.
-Cum s-a întâmplat?
-Au fost otrăviți, ghicește cu ce? Și își încrucișă bratele înspre piept.
-Cu taliu, nu pot să cred.
-Am venit să îți spun să fii foarte vigilentă și atentă la toți cei din jur. O să sporim paza, cineva încearcă să se apropie din ce în ce mai mult de tine, iar noi nu știm de ce, o să-i prindem până la urmă, îți promit.
-Dle Burke, cum merge recuperarea Lunei?
-Merge bine, se vindecă foarte repede, iar asta fiindcă eu sunt un asistent grijuliu și atent; zâmbeste larg, să scape de grija ce pusese stăpânire pe el, și, să pară sigur pe el, confident.
-Bine, rămânem în strânsă legătură. Ai grijă de Luna, țin la ea ca la propria mea fiică.
S-au salutat, Petler, tocmai ce aruncase bomba, ce avea să explodeze de îndată ce se închidea ușa!
-Trebuie sa vorbim! Ia loc!
-Luna, eu nu am nici o legătură, nu știu cine ar fi putut să îi otrăvească.
-Cine a încercat să mă otrăvească pe mine?
-Unul din mafie, partenerul lui Vass, dar nu știu dacă tu erai ținta sau el.
-Luna, o să te protejez, nu o să ajungă nimeni la tine, o să stau în fața lui Vass, o să fac orice e nevoie doar sa fii bine.
-De ce faci toate astea pentru mine? Nu-mi spune că faci asta, să-ți achiți datoriile față de strămoșii tăi, fiindcă nu te cred!
-Dar acesta este adevărul, plus faptul că ești atât de firavă, ești o persoană inteligentă și bună la suflet, pot să-mi dau seama, ești foarte  atrăgătoare, ești o femeie frumoasă Luna, și, știu că și tu simți o atracție față de mine, dar nu o să te ating, decât dacă îmi vei cere tu!
-Atunci o să aștepți, mult și bine!
Luna, merge să își pregătească o baie fierbinte, dă drumul la apă, își aprinde o lumânare parfumată și se gândește la ceilalți oameni, cât de fericiți sunt cu viața lor simplă, merg la muncă și se întorc la familie acasă, care-i așteaptă cu masa pusă și cu fericirea  revederii in inimă, simplitatea asta, care umple paharele bucuriei și le golește pe cele ale tristeții, se gândește la cei bolnavi, cei care urmează să piardă bătălia vieții lor, lacrimile încep să îi curgă, fără oprire, ea are parte de căldură și confort, alaturi de oameni care încearcă să o protejeze de, cine știe ce, plânge fiindcă se simte comod in compania lui Edan, că i se pare atrăgător, simte că îi înșeală încrederea lui Vass, că nu e corect să simtă aceste lucruri pentru un străin, și că cel mai bun lucru în acest moment este sa se îndepărteze emoțional de tot ce îi oferă sentimente și emoții, să se refugieze într-o închisoare a tăcerii, să iasă la lumină când toate acestea s-ar fi sfârșit.
Pentru a face baie are nevoie de ajutorul lui Edan, și deși își dorește să  nu-și expună trupul, nu are de ales, trebuie să aleagă sănătatea în pofida timidității.
-Edan, ajută-ma să fac baie! Fața i se roșise până la urechi.
Edan intră în baie, își suflecă manșetele până la cot și o ridică ușor, lăsând să i se vadă venele umflate ale mâinilor, îi arată cât de puternic este și îi zâmbește subtil, știe că Luna nu se simte în pielea ei, o vede rușinată și nu ar vrea să-i creeze și mai mult disconfort.
O dezbracă, și îi atinge fiecare centimetru din trup cu o gingășie aparte, parcă profită de vulnerabilitatea ei și o privește insistent, îi privește umerii, sânii, coapsele, picioarele lungi și își imaginează zeci de secvențe in care Luna este a lui, intră într-o stare de visare.
-Ai terminat aici? Îl întrerupse Luna.
S-a rușinat și el, cu privirea în jos iese din baie, ardea tot pe interior, flacăra pasiunii și a iubirii se reaprinsese, căzuse în butoiul iubirii, ea era vrăjitoarea ce ii fermecase inima, dar ce mai vrăjitoare, una dintre cele mai frumoase .
Luna, încearcă să iasă singură din baie, se chinuie și simte o durere ascuțită cu fiecare mișcare pe care o face, simte că și cum cineva i-ar învinge zeci de cuțite in picior și în umăr, dar este determinată să se descurce singură, măcar încearcă, nu vrea sa depindă in totalitate de Edan; nu observă gresia udă și cum pune un picior jos alunecă și cade pe spate, privirea îi rămâne ațintită spre tavanul alb, ar vrea să se miște dar apoi își amintește că nu are de ce sa se grăbească, nu are la cine.
Edan, nu a auzit zgomotul căzăturii, nevrând să îi invadeze intimitatea a rămas în bucătărie, până când Luna îl va striga, a trecut destul de mult timp de când Luna e în baie și decide să verifice.
-Luna, pot să intru?
Nici un zgomot nu se aude din baie, era o tăcere de mormânt, doar cate o picătură de apă mai sparge liniștea, urmată de o altă picătură, până când Edan intră și o găsește pe Luna le jos, pielea îi era vânătă și rece, înghețase de frig, cine știe de cât timp stătea pe jos. O ridica și o duce în dormitor, o înfășoară într-o pătură caldă să se încălzească, dar ea tremură in continuare de frig, tremură încât Edan se teme că își va sparge dinții. Recurge la ceea ce ar fi făcut semenii lui în asemenea condiții, aceia de a o încălzi cu trupul lui, se dezbracă și își lipește trupul de cel al Lunei, era atât de rece, îi provoacă și lui un tremur, o strânge și mai tare în brațe, se lipește și mai mult de ea, până când îi simte sânii fierbinți, coapsele și picioarele acum îi sunt calde, nu mai tremură, pericolul a trecut. Se privesc în ochi, și-ar spune atâtea doar că nu e momentul potrivit, îi mulțumeste lăsandu-și capul pe pieptul lui, inima îi bătea cu putere, niciodată nu fusese atât de aproape de ea, cât de mult îi plăcea.
-Edan, vreau să-mi amintesc trecutul. Ajută-mă!
-O să te ajut, mâine, acum odihnește-te!
Au adormit dezbrăcați în suflet și în trup, urmând a doua zi, Edan să apeleze la cunoștințele lui.
Edan se trezește îndrăgostit, plin de viață, fericit, se simte de parcă și-ar fi găsit jumătatea dar starea de euforie  nu avea să dureze mult, dacă ar putea să rămână mai mult aici cu Luna, dacă Vass nu ar mai apărea în viața ei, atunci totul ar fi perfect, simte că Luna are o atracție față de el dar nu știe dacă în prezența lui Vass, pălește sau crește, nu știe dacă Luna o să-l accepte și o să-l iubească așa cum este el, cu tot cu trecutul lui, înspăimântător, dar decide să le ia pe rând, deocamdată dorește să o impresioneze pe Luna, o să-i redea amintirile, asta o să-i apropie și mai mult.
Luna, se trezește și ea, rușinată pe o parte, incitată pe de altă parte, Edan, este singurul lucru pozitiv din viața ei, simte o atracție fizică  de neimaginat, s-a îndrăgostit, nici ei nu îi vine să creadă, dar nu vrea să-i arate asta, ea trebuie să fie autoritară, să fie cea cu capul pe umeri, să afle ce se întâmplă, nu are timp de dragoste.
Luna, îi mulțumește pentru ajutorul oferit și se scuză dacă i-a creat vreo neplacere, de departe gândul de a face o asemenea faptă, ea doar încearcă să-și redobândească puterile, viața însăși.
-Luna, o să fii foarte fericită, o să primesc zilele acestea serul, nu a fost ușor să-l primesc, dar merită orice, doar să te văd zâmbind.
-Nu pot sa cred! Ai reușit, Edan!
I-a sărit instinctiv in brațe și l-a sărutat cu atâta pasiune, încât au simțit amândoi că urmează să cadă din picioare, era cel mai pur, sincer și dulce sărut pe care ambii l-au primit.
Sentimentele erau atât de puternice încât i-a copleșit pe amândoi, trebuia să ia cineva cuvântul, înainte că tăcerea să se așeze peste acestă pasiune.
-Hai să ne îmbrăcăm, azi ieșim afară, sărbătorim cu o prăjitură.
-Total de acord.
Luna i-a dat mâna lui Edan, și, au ieșit pe ușă încrezători, ziua de azi avea să  fie cea mai bună, mai frumoasă ca toate de până acum.
Au ajuns la cofetărie, era atât de plăcut afară, parcă și soarele le zâmbea și îi acoperea cu lumină, toată lumea i se părea fericită iar ea îi zâmbea din toată inima, avea să mănânce o prăjitură cu persoana care-i furase privirea și inima, puțin câte puțin.
Se aruncase in brațele unui străin și îi credea fiecare vorbă ce îi ieșea din acele buze, pe care le-ar fi sărutat la nesfârșit, fiecare gest și fiecare atingere îi dădeau curaj, încredere  să lupte și să meargă mai departe, iar pentru ea, era mai mult decât suficient, avusese încredere în Vass și uite ce-a pățit, de ce nu ar avea în Edan, in ochii aia atât de sinceri și pătrunzători, se uită în ei și parcă îl știe de o viață, parcă îi pătrunde sufletul.
Își aleg fiecare câte o prăjitură, mănâncă încet fiindcă, ar vrea să profite de timpul petrecut impreună, savurează fiecare tachinare și fiecare glumă.
Luna nu a mai râs de mult timp, a uitat cum este  să-și întindă buzele până spre obraji, râde din inimă și râde cu o poftă care îl molipsește atât pe el cât și pe cei din jurul lor. Cu fiecare glumă, ea se îndrăgostește și mai tare, Edan se apropie tot mai mult de sufletul ei fragil precum îi este trupul, nu se gândește nici o clipă dacă ceea ce trăiește este adevărat sau poate să fie o minciună, ca restul vieții ei.
Au creat amintiri, au creat o punte de legătură între două suflete minunate, parcă menite să fie împreună, acum trebuie doar să mențină aceasta relație, prin sinceritate și iubire.
Ajunși acasă, Luna se pune în pat, este foarte obosită, ziua de azi a fost precum un maraton comparativ cu cele în care stătea în pat fără să facă ceva dar Edan păruse puțin îngrijorat, așa că îl cheamă la ea.
-Edan, m-am simțit minunat azi, dar te văd îngrijorat. Ce s-a întâmplat?
-Luna, promite-mi că, indiferent ce vei afla mâine, mă vei păstra in viața ta și pe mine!
-Promit!
Edan nu poate să facă nimic altceva decât să aibă încredere în sentimentele Lunei, în destin, nu dorește să influențeze cu nimic relația lor, dacă se va întâmpla să rămână împreună trebuie să fie așa cum se cuvine, fără minciuni, doar iubire.
Seara i-a găsit puțin tensionați și emoționați in același timp, ziua următoare urma să dezvăluie un trecut care se dorea a fi uitat, iar el avea să o ajute.
-Noapte bună, Luna!
-Noapte bună, Edan!
Se simțise atât de bine cu el, încât, aproape că nu își mai dorea să-și afle trecutul, se temea că asta îi va schimba pe amândoi, acum, când era în sfârșit fericită.