Luna

Din nou singură

Ziua următoare îi aduce încă o surpriză, de data aceasta nu la fel de plăcută, dar evident nu are de ales, Edan îi dă vestea că trebuie să se reîntoarcă la Kira, nu poate să neglijeze și mai mult munca, oricât și-ar dori să rămână lângă ea, ar dori să rămână micul lor secret adevărul despre el, nu-i spună ofițerului Petler relația lor, să nu pomenească nimic de Kira sau de trib iar, dacă o să întrebe unde a dispărut să-i spună că nu era suficient de profesionist și  să-i ceară alt asistent, să ofere cât mai puține detalii.
Luna profită de ocazie și îi cere mai multe detalii in ceea ce o privește pe Kira, vrea să o cunoască mai bine chiar și indirect, vrea să găsească motivul pentru care ea este un pion important în viața Kirei.
-Spune-mi orice despre Kira, cum arată, ce personalitate are? I se citea curiozitatea pe buzele ei catifelate.
Vass, începe a-i povesti că pe lângă aspectul fizic plăcut și îngrijit, Kira este o femeie frumoasă, are parul lung și ondulat, ochi negri și pătrunzători, nu ai putea să o minți niciodată, ea  te-ar simți în următoarea secundă și s-ar îndepărta de tine pentru totdeauna, urăște minciuna și trădarea.
Ochii Lunei se mirau și străluceau, vedeai incantarea nevinovată că a unui copil care așteaptă să primească o ciocolata, îi plăcea ceea ce Edan îi spunea.
-Este foarte ambițioasă, petrece foarte mult timp, muncind, așa a ajuns să conducă acest Institut de cercetare cu o voință de fier, acest Institut este a doua ei casă; continuă Edan.
Este foarte organizată, știe fiecare studiu de cercetare în ce stadiu se află, cunoaște chiar și timpul exact până la finalizarea lui.
Sunt sigură că în momentul acesta, Kira, este nerăbdătoare să știe unde am dispărut fără să o anunț și este foarte îngrijorată, nu cred că mă va ierta atât de repede, posibil să fie foarte iritată că am întârziat cu studiile și are dreptate, dar trebuia să ajung cât mai repede la tine și mă bucur că am făcut-o.
Din viața ei personală nu pot să îți zic multe lucruri, nu vorbește niciodată despre viața ei, evită orice contact care poate să devină mai serios decât o simplă interacțiune, știu doar că e singură, iar ea își dedică întreaga viață muncii. O admir pentru motivația de a găsi o soluție pentru a nu se repeta dezastrul planetei Pământ, perseverența de care dă dovadă zi de zi, este posibil că viața ei personală să fi sfârșit odată cu planeta.
-Pare o persoană serioasă, capabilă să își îndeplinească orice vis, îi zâmbește lui Vass, îi dă de înțeles că trebuie să fie mândru că are ocazia sa lucreze cu o persoana atât de echilibrată.
-Doar fiindcă are o duritate in glas nu înseamnă că nu este o persoană sensibilă, are zile când și glumește, zile bune, sunt sigur că ți-ar plăcea, cine știe, poate într-o zi se va întâmpla și asta.
Chipul Lunei se luminează, măcar a aflat câte ceva despre Kira, deși i se pare ciudată descrierea oferită de Edan și poza pe care o găsise in buzunarul pantalonilor lui Vass, fie era o poză cu Kira din tinerețe, ceea ce ar explica de ce este atât de tânără și fericită, chiar zâmbea în poză, fie Edan ori Vass minte cu privire la identitatea fetei.
I-ar mai fi spus că o să-i simtă lipsa, că s-a atașat de el în ciuda situației complicate în care a ajuns, dar încrederea ei în oameni este sub nivelul acceptat de mintea și sufletul ei, a ridicat un zid între ea și ceilalți oameni, așa proceda și când era la muncă, doar așa putea lăsa problemele și traumele pacienților ei în cabinet, se detașa complet, își golea creierul pentru a putea fi concentrată pe visele și relația ei cu Vass, la familia ce o visau și urmau să o întemeieze.
Edan i-ar fi zis că este frumoasă și delicată, i-ar fi făcut promisiuni mărețe, dar nu poate să-i zică nimic, își înghite cuvintele, dacă nu s-ar ține de cuvânt, ea și-ar pierde încrederea în el și șansa de a fi împreună .
Nu poate să spună nimic care să nu complice și mai mult lucrurile, poate doar să-i arate prin fapte ceea ce simte, prin gesturi de tandrețe și atenție sporită.
Un zid de nepătruns și totuși Edan a reușit să dărâme o cărămidă, prin acel gol, ea vede o rază de speranță, poate viitorul nu este atât de negru și imposibil pe cât gândește ea, visează cu ochii deschiși, chiar dacă el pleacă, nu o să se simtă pe deplin singură, o să retrăiască amintirile din copilărie, care sunt foarte multe și frumoase, îi lasă o nostalgie în suflet, îi mângâie și îi ușurează zilele mult încercate.
-Îti mulțumesc pentru ajutor,mi-ar fi fost tare greu fără tine, mi-ai înseninat zilele și pot să afirm că și viața. Mă bucur mult că te-am cunoscut.
-Ești deosebită,Luna!
-Vreau să dormi cu mine în această seară! Se roșise la față mai mult decât trandafirii in bătaia soarelui.
-Mi-ar face mare plăcere! Îi strânge palmele firave între ale lui.
Se gândea că urma să fie o noapte lungă, nu o să închidă ochii nici o clipă, fiind atât de aproape de pielea și mirosul ei cald și îmbietor.
A mai stat lipit de pielea ei doar că, atunci era atât de rece și lipsită de putere și voință, încât orice simț, impuls sau terminație nervoasă în corpul lui, îi era oprit instantaneu de dorința de a o ține în viață, s-au încălzit amândoi, a fost un moment imperativ de necesar, supraviețuirea ei, acum e diferit, este invitația ei , de a hrăni focul ce i-a cuprins pe amândoi, de a-și sătura foamea nebună de celălalt, de a-și potoli setea de cunoaștere a fiecărui centimetru din trupul fiecăruia, fiindcă și-o dorește cu toată ființa lui, dorește să își imprime în minte o hartă, a fiecărei alunițe perfect așezate pe pielea ei suavă și mătăsoasă, să-și amintească mereu acei sâni voluptoși și acele coapse ușor obraznice, care cer să fie pălmuite ușor, cu vârful degetelor să parcurgă toate acele curburi și forme perfecte. Luna este harta care îl va aduce mereu acasă, oriunde s-ar pierde, mereu va știi cărei persoane îi aparține trupul și sufletul lui.
Luna și-a pregătit trupul cu grijă și atenție, l-a acoperit cu o lenjerie din satin, în seara asta îl oferă jertfă poftei inimii, îl oferă celui care i-a atins sufletul prin sinceritatea și grija purtată. S-au pus în pat, Edan i-a simțit emoția de pe chip, nu era nevoie de cuvinte, era nevoie doar de implicare și dăruire totală, contopirea trupurilor și unirea energiilor, devind o singură energie, puternică, invincibilă. Au stins lumina, doar o singură licărire de lumina pătrundea prin întunericul camerei, făcând că umbra celor doi îndrăgostiți să danseze, in acea noapte cu lună plină și cer înstelat, sfetnicul nopții avea să fie martora dragostei lor pure, unice și veșnice, avea să fie martora  ultimei nopți petrecute împreună.
Edan, nu vrea să profite de vulnerabilitatea ei dar instinctul carnal e mai puternic decât mintea, nu mai este asistentul cel atent și grijuliu, este un sălbatic, o bestie ce urmează să-și supună partenera la o noapte pe care nu o va uita curând.
O sărută privind-o intens in ochi, îi simte fierbințeala feței, a trupului, mâinile lui puternice alunecă pe întreg corpul, o ciupește, o strânge cu putere, îi trage coapsele cât mai aproape de el și pornește pe drumul placerii, trupurile lor se mișcă pe același ritm, un ritm rapid, acompaniat de gemetele Lunei, se simte atât de bine, niciodată nu s-a simțit atât de excitată, masculinitatea lui o atrage și o incită, partida de dragoste se termină cu lacrimile Lunei care-i curg pe față, Edan i le șterge și speriat o întreabă dacă a făcut ceva greșit, dar lacrimile ei nu erau de supărare, erau lacrimi de fericire, avusese orgasm, omul acesta o dominase, era prima dată când se lăsa dominată, era obișnuită să dețină mereu controlul.
L-a privit în ochi și atunci a simțit mai mult decât pasiune carnală, a simțit un sentiment de aparținere unul celuilalt, s-a simțit în siguranță, vedea în ochii lui apartenența gândului "acasă"oriunde și orice ar fi însemnat asta.
-Să nu te îndrăgosti de mine, viața mea este complicată și nu știu în ce direcție se îndreaptă. L-a îmbrățișat, apoi a adormit cu zâmbetul pe buze.
- Prea târziu, te iubesc dintotdeauna. își zise în mintea lui, închise ochii, și-a afundat nasul în părul ei care mirosea a lăcrămioare, a adormit și el. 
Din păcate a sosit și momentul despărțirii, Luna nu făcea față atât de bine la acest capitol fiindcă se atașa foarte repede de oameni, de animale și chiar de obiecte. 
Avusese împreună cu Vass un cățeluș, era pus mereu pe șotii, dar era cel mai vesel, iubit și îngrijit animăluț, de fiecare dată când Luna era supărată sau abătută, se apropia de ea și cu ochii aceia mari, cu boticul acela mic și umed îi pătrundea în suflet și parcă îi citea toate supărările, își punea capul pe picioarele ei, îi era alaturi in orice clipă, s-a îmbolnăvit și peste noapte a decedat, făcuse cancer, un suflețel atât de mic pierdu-se lupta, iar sufletul ei a fost rupt în bucăți, a plâns mult timp și de câte ori își amintește de Ussy, ochii i se întristează.
Știe că o să-i simtă lipsa lui Edan, a fost o descărcare de energii cum nu a mai întâlnit până atunci, avea sentimente puternice, dar nu avea de gând să îl împiedice din drumul lui, nu era momentul potrivit pentru nici unul dintre ei să inceapă o relație în haosul în care se aflau.
Se vor întâlni atunci când trebuie, destinul mereu își duce la capăt planul, trebuie doar să aibă credința și încredere în ea, putere să meargă printre toate greutățile ce îi vor ieși în cale, la sfârșitul tuturor acestor lucruri va fi și satisfacția ei, va ieși învingătoare iar premiul ei va fi nimic altceva decât iubirea!
Edan o privi intens in ochi, o să-și amintească acești ochi până când îi va închide pe ai lui,rochii ei păreau desprinși din cărțile de povesti, erau că un tunel spre o lume fantastică, o lume frumoasă și minunată, una ireală, acești ochi o să -i schimbe viziunea și modul de a percepe viața, sufletul său s-a  îndrăgostit fără să iși dorească asta, venise cu un scop și plecase cu altul, femeia asta, Luna, îl vrăjise cu farmecul și inteligența ei.
Luna, este cea care rupe tăcerea, își înfășoară brațele împrejurul lui și îi oferă un ultim sărut, buzele îi ardeau de dorință și pasiune, îi tremurau in același timp de teamă, teama abandonului începea să pună stăpânire puțin câte puțin pe ea, nu trebuie să de-a dovadă de slăbiciune și îi deschide cât mai repede ușa, nu vrea să privească înapoi, i-ar cere să rămână și el ar face-o.
Închide ușa și se uită pe geam, îi privește pașii cum se îndepărtează tot mai mult, până când dispare, e doar o amintire acum!
Își ia brățara și îl sună pe Petler, trebuie să îl anunțe că are nevoie de alt asistent, dar care să vină și să o ajute doar cu recuperarea fizică, nu o sa mai accepte pe nimeni în viața ei amoroasă, inima îi devenise un labirint al amintirilor, se simtă pierdută și dezorientată, se simte mai singură ca niciodată.
-Ce bine funcționează telepatia in cazul nostru, Luna, chiar voiam să te sun, am primit un pont anonim cu adresa posibilă a lui Vass, dacă îl prindem, elucidăm în sfârșit cazul, iar toți putem să ne vedem de viață.
-Cat de mult mă bucur, în sfârșit!
-Aș avea nevoie de un nou asistent, Burke nu era suficient de profesionist.
-O să caut, dacă nu găsim o sa te duc eu la clinică, in fiecare zi.
-Bine, mulțumesc mult.
Și-a făcut un ceai și s-a întins pe canapea, privea în gol cu gândul la Vass și sufletul la Edan, nimic nu avea sens.