Luna

Confuzia continuă

S-a făcut dimineață iar Luna, de cum a deschis ochii a început să se pregătească mental pentru avalanșa ce urma să îi inunde mintea ei, îi vine să danseze de bucurie, ar fi dansat dacă i-ar fi permis starea de sănătate, dacă i s-ar fi vindecat și piciorul la fel de repede precum umărul ar fi fost perfect, ierburile lui Edan au fost cel mai bun tratament, era incredibil cum putuse să facă diferența dintre ierburile otrăvitoare și cele vindecătoare, nu era nici o diferență, poate de miros, cu toate acestea ea s-a recuperat mult mai repede și îi este profund recunoscătoare.
În ciuda faptului că durerile încă persistă starea ei este una fericită, chipul îi radiază și îi strălucește mai tare ca soarele de afară, iar Edan observă și el fiindcă sentimentele lui îi sunt reciproce.
O așteaptă ca în fiecare zi, vesel și mereu zâmbitor și totuși astăzi zâmbetul lui este puțin forțat, ascunde putință ipocrizie.
Starea sufletească a lui Edan în această dimineață este de nesiguranță, această emoție adânc înrădăcinată în suflet îi îngroapă încrederea în el și în gândirea logică, mereu spune câte o glumă iar zâmbetul lui este unul molipsitor, dar azi pare ușor forțat, simte că este puțin egoist gândindu-se la propriile lui simțiri și că înlătură cu buna știință adevărata esență a lucrurilor, din teama de a nu o pierde, o privează de binemeritatul adevăr la care inima Lunei tânjește de atât de mult timp, nu o normal dar teama de a pierde pe cineva drag transformă oamenii, îl transformă și pe el din persoana iubitoare în sălbaticul care nu ține cont de valorile morale sau etice, trebuie cu orice mijloc să-și țină captivă prada.
Cine știe ce o să descopere, poate o să-l iubească și mai mult pe Vass, iar lui nu o să-i mai ofere această atenție, nu o să-i mai arate afecțiune, o să-l abandoneze iar el va retrăi trauma de abandon din copilărie.
Luna e cea care o să decidă în final ce este mai bine pentru ea, dar îngrijorarea nu vrea să-i părăsească mintea, sute de scenarii îi străbat mintea, dar toate pălesc atunci când ea îi zâmbește, vrea că ea să se bucure de toate amintirile ce îi apar în minte apoi e decizia ei dacă o să rămână în continuare lângă el.
În ciuda acestor sentimente contradictorii nesiguranța îi oferă un aer special, mai plăcut, Luna atunci când iubește pe cineva îl acceptă cu toate defectele și tot bagajul emoțional, fiindcă vrea să-i vadă curajul și dorința de a lupta cu el însuși, pentru el dar și pentru ea, pentru iubirea lor, vrea să vadă dacă e destul de curajos să-și asume riscuri, dacă își va înfrunta proprii demoni și propria origine animalică doar pentru a fi cu ea
O privește lung, e atât de frumoasă în această dimineață, se uită la zâmbetul ei, la degetele firave care încearcă să îndepărteze o șuviță de păr rebelă, care-i alunecă pe față, ar îmbrățișa-o și nu i-ar mai da drumul niciodată, încă nu-i vine să creadă cât de repede s-a îndrăgostit de ea, nu poate și nu trebuie să aibă sentimentele acestea, el nu a iubit pe nimeni până să o cunoască pe ea, îi este teamă, nu vrea să profite de vulnerabilitatea ei și se simte scârbit de propria persoană, prin vine îi curge sânge de vânător, e la fel de sălbatic ca și strămoșii lui, la fel de puternic, la fel de temut, nu ar vrea să o rănească in vreun fel, ea e diferită de celelalte femei pe care le-a întâlnit de-a lungul vieții, nu doar că e frumoasă dar emană o energie care te învăluie și te ridică din orice supărare, și-a deschis pentru o clipă sufletul, iar Luna a intrat și s-ar părea că o să rămână mult timp acolo, cine știe, poate o viață întreagă.
Ea este specială, este energia care îi alimentează sufletul cu pace, iubire și lumină, ea este totul.
-Luna, imediat ce terminăm și sesiunea de exerciții, plec!
-Abia aștept, Edan. Aș vrea să vin cu tine, dacă crezi că se poate.
-Nu aș vrea să te obosești și mai tare, ai nevoie de odihnă, aș vrea ca atunci când o să îti administrez serul să fii liniștită într-un mediu sigur și controlat, să fii odihnita și în primul rând să fii sigură pe tine, să fii pregătită pentru tot ceea ce urmează.
Edan, se comportă ca un adevărat asistent medical, dacă nu i s-ar fi confesat dinainte, Luna nu ar fi bănuit niciodată.
În fiecare zi o ajută și la exercițile fizice, menite să ajute la recuperarea mobilității, la circulația sângelui, formarea unui cheag i-ar fi fatal, iar el e îndrăgostit până peste măsură de ea.
Trebuie să se recupereze cât mai repede, nu mai are suficient timp de petrecut pe Trappist-1, e necesar să se reîntoarcă pe Pământul Nou, probabil Kira își face griji, mai ales că a plecat fără să o anunțe.
Nu doar Luna are o grămadă de întrebări, chiar și el, știe foarte puține lucruri și nimeni nu îi zice nimic, știe că trebuie să o protejeze pe Luna, iar despre Kira știe că lucrează la un proiect foarte important, e secret, nimeni nu știe despre ce e vorba, dar se pare că o include și pe Luna, Vass, și cine mai știe câte persoane mai sunt implicate.
A pornit spre locul de întâlnire, această ocazie îl stimulează, Edan avea să se întoarcă precum un erou, avea să crească în ochii Lunei precum o floare primăvara și avea să înlăture confuzia ce i-o lăsase Vass.
Găsise și partea pozitivă în toată această poveste, urmează să-i cunoască și partea cealaltă a Lunei, poate fi una întunecată sau una comună și destul de asemănător cu aceasta.
Așteaptă pe bancă, nu îi cunoaște fizic pe cei cu care urmează să colaboreze, cărora le rămâne dator, ar putea fi oricine, se uită la fiecare persoana în parte. Din sutele de oameni care treceau prin acel parc nici unul nu pare să îl caute, nici măcar cu privirea, iar el deja așteaptă de câteva ore, nu-i place să-i fie subminată puterea, asta îl intrigă, dar iși îngroapă emoțiile negative, o să își calce peste demnitate doar pentru a o face fericită pe ea, cea care a aprins focul pasiunii in inima lui.
Se apropie un adolescent, se așează lângă el și printr-o mișcare rapidă îi strecoară în buzunar seringa.
-O să te caute el, când o să sosească momentul potrivit, nu știi în ce te-ai băgat, cui îi ești dator!
-Mulțumesc pentru ser, sunt dispus să risc.
-Risti totul pentru o necunoscută? Trebuie să fii îndrăgostit ori prost, dar sper că e ultima variantă, râde apoi se îndepărteaza la fel de repede cum a ajuns.
Acasă, Luna, este foarte încântată, se plimbă dintr-o cameră în alta până obosește și se întinde în pat, atunci aude ușa, a sosit Edan.
-Spune-mi, ai serul?
-Da, ia loc, în câteva minute o să fii pe Pământul Vechi.
De fericire îi sare în brațe și îl sărută, este a doua oară când se lasă pradă sentimentelor, începe să devină un obicei, unul care o zăpăcește de cap, își pierde mințile și în curând și trupul, dacă continuă să stea atât de aproape de el.
Edan, o duce în brațe și o întinde cu grijă în pat, scoate serul din buzunar îl încălzește puțin în palme și este pregătit de orice urmează să afle.
-Luna, ești gata? Sa pornim în călătorie!
Ea, simte un nod în gât de la emoții, totul o sa se schimbe când se va trezi, nimic nu va mai fi ca înainte, Edan îi mângâie mâna ce urmează a fi înțepată și o sărută pe frunte, așa o asigură că indiferent ce va afla, el, o să fie alaturi de ea, trecutul rămâne trecut, prezentul e cel mai important iar, el trebuie să fie cât mai atent la nevoile ei.
Serul ajunge în venele subțiri ale Lunei, puteai sa vezi cu ochii liberi viteza cu care înainta, înspre inimă, urcând către creier, unde va și rămâne, îi va activa lobii răspunzători de amintiri.
O lacrimă se scurge pe fața Lunei, urmată de un zâmbet, după un timp o liniște apăsătoare pune stăpânire pe întreg trupul ei, în mintea lui Edan sunt atâtea angoase, dar cu toate astea, o ține în permanență de mână, îi atinge parul și, o privește cu dragoste.
Deschide ochii, gura îi este înțepenită, nu știe ce să înțeleagă din ceea ce văzuse, cum să interpreteze, fiindcă ceva lipsește poate o legătură care să unească toate evenimentele văzute.
-Ce ai văzut, Luna?
-O să-ti spun, vreau să aud și părerea ta!
Mi-am văzut părinții, erau atât de frumoși, la chip și la suflet, m-au crescut cu dragoste și credință, atât pe mine cât și pe sora mea, nici nu știam că am o soră, cât de mult as vrea să aflu ce s-a întâmplat cu ea. Eu, îi semănam tatălui meu și nu doar din punct de vedere fizic, ci și al calităților, eram curajoasă precum un leu, nimeni și nimic nu îmi stătea în cale dacă aveam o idee de demonstrat, îmi plăcea să ne uităm la aceleași emisiuni împreună și cel mai important mod în care ne petreceam timpul era să reparăm împreună lucrurile stricate din casă, îmi arăta orice și mă lăsa să încerc până când reușeam , de cele mai multe ori eșuam, dar răbdarea lui depășea orice limită.
Poate unele fetițe de vârsta mea se jucau cu păpuși, eu, mă jucam cu ciocanul de lipit, trusa de scule pentru mine era ca și trusa de machiaj pentru alte fete, era neînfricat, puternic, el m-a învățat ce înseamnă să fii umil și în același timp sa tii capul sus și privirea înainte, m-a învățat respectul, m-a învățat tot ceea ce sunt.
Îmi amintesc că mergeam în fiecare duminică la biserică, îmi amintesc chiar și preotul care săvârșea slujba, obișnuiam să cânt in corul bisericii, nu ai vrea să mă auzi cântând, cred că toate păsările și-ar lua zborul, un zâmbet inocent îi străbate fața .

-Mai departe, ce ai văzut?
-Am avut parte de un eveniment nefericit, traumatizant, cred că de aici și visul acela confuz, pare să aibă legătură dar realitatea e diferită, eram singură afară la locul de joaca, părinții mei erau în casă, mama mea gătea, îmi făcea clătite cu fructe de pădure iar, tatăl meu repara ușa unui dulap, mama îl bătuse la cap să-l repare timp de câteva săptămâni, dar numai atunci a avut timp, fusese furtună puternică cu o zi înainte, furtuna a scos copacii bătrâni din rădăcini, a rupt fire de înaltă tensiune, eu săream în bălțile pline cu noroi, eram atât de fericită, am simțit una dintre cizme că se blocase într-un cablu, am tras cât de mult am putut piciorul, dar cablul era mult prea strâns în jurul cizmei, am băgat mâna în apa murdară și am tras de cablu, în acel moment am simțit cum trupul îmi ia foc, mi-am pierdut cunoștința, dar loviturile la pământ m-au trezit la realitate, curentul m-a trântit la pământ de atâtea ori încât trupul îmi era vânăt, era lipsit de vitalitate, aveam atât de multă energie în mine și atât de puțină culoare și putere în trup, părul îmi era ridicat în cap iar, firele îmi erau lipite în mână, eram conectați la aceiași energie, eram o singură conexiune, nu știu cât a durat, știu doar că părinții m-au găsit leșinată in baltă, mâna îmi sângera, eram speriată pentru prima dată, murisem și înviasem de atâtea ori că pierdusem numărătoarea.
Edan îi ia mâna și îi mângâie cicatricea, sunt două găuri în mâna ei, care se vad foarte clar, parcă ar fi fost făcute recent.
-Trebuia să mor, Edan. Nimeni nu ar rezista la asemenea descărcare electrică, ar ceda organele rând pe rând și totuși, uite-mă aici.
-Mă bucur că ești în viață, sunt fericit că te-am întâlnit și sper că legătura noastră să continue și mai departe .
-Asta nu e tot. Oftează și cade pe gânduri.
Îi povestește puțin din copilărie, era un copil iubit, era veselă și încă de mică era o mare iubitoare de animale, orice animal abandonat la marginea unei păduri sau pe stradă, îl ducea acasă și îl hrănea iar, tatăl mereu le găsea stăpân.
Câte amintiri frumoase are, acum le poate retrăi de câte ori vrea, dar nu înțelege de ce nu își amintește de sora și prietenii ei, de niciunul, parcă totul este iarăși in ceață, în loc primească mai multe răspunsuri are și mai multe întrebări.
În schimb își amintește de Vass, erau vecini, dar nu erau foarte apropiați, părinții lui erau infractori iar, ea se ferea de ei. Îi era mereu teamă fiindcă erau agresivi și aveau mereu probleme cu poliția.
Au furat bani din conturile oamenilor, au înșelat o mulțime de oameni, erau oameni răi.
E ciudat faptul că nu-și amintește de el, ca partener, ca soț, nici o amintire cu ei împreună.
A încercat să-și acceseze amintirile, dar acelea îi sunt blocate, e nevoie de un cod special iar, singurul care se pricepe foarte bine la asta, este Vass.
El o poate ajuta să-și acceseze și restul amintirilor, dar întâi de toate trebuie să îl găsească. Dacă el, este cel care i le-a blocat?
Înseamnă că îi ascunde mult mai multe lucruri , iar, ea o să încerce alaturi de Edan și ofițerul Petler să ajungă la el.
Edan, se întinde lângă ea și o îmbrățișează, simte că doar de asta are nevoie acum, de liniște și suport moral, mâine îi va spune de plecarea lui, azi, vrea doar să-i simtă căldura sufletului și a trupului lângă ea.