*De citit ascultând muzica de la media*
Îmi cânt o viață-n mângâieri de coarde
Și umblu din acord în alt acord,
E epopeea fără timp și loc
Care-nsetată inima îmi soarbe.
La început suna frenetic solo,
Și viața aidoma în suflet îmi vibra
Eram un semizeu care dansa
Pe melodia harpei lui Apolo.
Naiv cu vremea fredonam descântec
Și mă jucam de vream cu-ntreaga fire,
De parcă totul ar fi râs cu mine
Și-aș fi putut- ce comic- timpul să-l înduplec.
Pe-a mele stângăcii sonore
Săltau de mâini stele și sori,
Pe game vechi și game noi-
Nemuritoare ca și ele...
Apoi-au obosit parcă în pripă,
Le mai clinteai printre răsufluri rar.
Și-orice-acordare fu-n zadar
Și-orice amintire- doar ispită.
În prelungiri de note timpurii
Era pierdută-n timbre -doar un haos-
Sunau vioare-n mâini de Stradivarius,
Dar sunetul lor cin', cin' l-ar mai știi?
Pierdut printre acorduri strâmbe
Pe veci pierdut va fi rămas,
Chiar căuntându-l ceas de ceas
Prin văgăuni, cotloane, râpe!
Îmi cânt o viață-n mângâieri de coarde
Am înțeles, când am simțit iubirea
Și când mi-ai fermecat privirea
Cu ochii tăi ca două diamante.
Am înțeles că tu-mi vei fi refrenul,
Ce-l voi cânta de-acum pân' la sfârșit,
Sfida-vom dezacordul pus de timp
Și ne-om cânta în nemuriri catrenul.
Se pierde-n chaos și ecouri
Lumea întreagă, când sunt lângă tine
Uit vremi, uit oameni, și-n surdine
Ascult romanța sfintelor amoruri.
Se schimbă game, însă al meu glas
Urmează cinic iar același vers,
Așa melodic sună ,,Te iubesc"
Când e cu tine fredonat.
Și va suna la fel întotdeauna,
Căci îngeri cântă pentru noi
Răsună harpe sub atingeri moi
De vrei, iubite, să le auzi, dă-mi mâna!
Îmi cânt o viață-n mângâieri de coarde
Și azi e mai nostalgic ca oricând,
Bisat e cântul cel făr' de-nceput,
Dar care s-a sfârșit mult prea timpuriu, poate.
Printre cadențe aud în toiul nopții
Aievea versuri din ciorne arse scrum
Și tot din scrum memoriile-mi adun
De-ai zice că mă trage ceasul morții.
Se-aude, totuși, prin colțuri de cămară,
Prin pânze de păianjăn și prin praf
O elegie stinsă-n contrabas,
Trezind speranțe-n strofa ei amară.
Căci viața-ntreagă-i doar o partitură
Cu înălțări și coborâri de game,
O simfonie-n coarde de chitare
Ce Dumnezeu o cântă spre făptură.
