Auzi?Mai cântă lire stinghere pe cărări
Sunând spre nicăieri afone cadenţări,
În dezacorduri lungi îşi plâng pustia soartă,
Suspină schizofrenic, rupând coardă de coardă,
Nici liniştea nu tace, rumoarea-i de furtună
Îmi umple odios a gândului lacună.
Auzi?Şuieră vântul prin geamuri de lucarnă,
Iar glasu-i bariton răspânde-n lume teamă
Castanii muribunzi dezbracă-n val spre zări
Podoaba arămie ce strălucea în sori,
Incendiază crengi uscate prematur,
Stingându-se-n sicriu-şi împodobit cu scrum.
Auzi?Suspină cerul în negru pigmentat,
Îndoliind albastrul de veacuri răposat
Mă picură cu lacrimi din creştet până-n poale,
Mă-mbracă fără voie în peticita-i straie...
O coţofană urlă în nucul dinspre drum,
Zburând-o-n urmă vântul şi înecând-o-n fum.
Pustie-i catedrala, torcând singurătate,
Iconostasu-i şters, miroase lemnu-a moarte,
Crispate şi-ntrerupte cad lacrime de mir
Peste un putrezit şi antic patrafir.
Nostalgic stau în strana cea şubredă şi roasă,
Privind înspre nici unde, cu faţa-ntunecoasă...
