Mă-nec în Imre și Chopin,
Amoru-și duce marșul funerar,
Rânjesc la stelele ce gem
Și sufletu-mi cerșește pe la geam.
Tăcerea-n ciorne scrum mai suspina,
În coma lui majoră curge marșul
Și plânge-n dezacord un clopot, undeva...
Nu simți cum te sugrumă-ncet orașul?
Ce beznă e-n odaia blestemată,
Curg umbre din pereți, și mi te chem
Stau singur, și m-apasă viața-ntreagă
Și mă înec în Imre și Chopin.
