Pe scenă,cu hiperbole vădite,
Cuvântă-nflăcărat un demagog.
Umbrele-n sală ascultă mulţumite
Discursul lui aprins şi echivoc.
Cortina se ridică şi-n urale
Pe podium vin artiştii deghizaţi,
Oratorul se strecoară-agale
Prin spectatorii aidom mascaţi.
Începe show-ul!Vai,ce nebunie!
Mulţimea-ntreagă intră în extaz!
Reflectoare ard,împrăştiind orbire,
Topind şi măştile de ceară pe obraz.
Protagoniştii fac cu rândul
Interpretarea-n rolul principal.
Prin casa de bilete suflă vântul,
Ah,ce talent,e un succes total!
Cu-acorduri largi şi cabotine
Gesticulează cel dintâi actor,
Prin textu-i plagiat din filme
Pare-aşa sincer şi convingător.
Al treilea din şirul indian
Recită grav din Shakspeare sau Voltaire
Cu patos, fără pic de trac;
E clar că-i talentat!Şi are-un fler...
În mijloc stă o doamnă-aşa galantă,
Cochetă în mişcări,şi fină,
Dar dac-ar fi de cineva curtată,
I-aş aminti şoptit: E dama-adulterină...
Dar vai! Ea şi-a uitat scenariul,
Pagina doi, întâiul paragraf,
Unde s-a dus soufleur-ul provizoriu?
Nu-i mai ajungi cu bârna pân' la nas!
Reporterul aşteaptă-n stânga scenei
Cu microfonul gata pregătit,
Cameramanul,din cauza migrenei,
Nu s-a obosit să fi venit.
Şi omul de la sunet ce păzeşte
De nu se-aude până-n capăt glasul?!
Înţeleg că boxa tot mocneşte,
Dar totuşi sala-i mare...Aproape cinci pe patru!
Regizorul,frenetic fierbe,
Muşcându-şi buzele pulsiv.
Producătorul,curios,lipseşte,
Pe cât de mult în piesă-a investit.
Se lasă somptuos şi trist cortina
Ca-ntr-un spectacol comemorativ.
Aplaudă exuberant mulţimea,
Că-ntr-un final artiştii-s sinucişi.
(REVERENŢĂ)
