Pe-o carte fără file-n Nemurire
Stă scris destinul pentru-o stea,
În cerneluri veşnice, divine
Ca flacăra de jad ce scânteie în ea.
Precum o noapte-n filele lui August,
Cronica plină e de stele.
Cum şi-o fi marcat drumul în Cronos
De paginile încă-i sunt eterne?
Şi astrele mai cad în noapte,
Probabil condeiul s-a rupt...
Sau pe-acea pagină-aurită
Nu mai încape-un ultim rând...
Şi-atunci ce va să fie cu-acea novă?
Răsări-va iarăşi undeva?
Ori e mai lesne-n marea unde moare
A zidi crucea pentru ea?
Stă scris cu foc pe marea liniştită
Ceea ce era demult menit să fie,
Căci poate careva să schimbe
Destinu-i creionat în nemurire?
Dar în Condica cea sacră din Neant
E încrustată pe copertă legea
Că fiecare stea in parte
Işi scrie singură povestea...
