https://faracerneala.wordpress.com/2016/01/19/stejari-din-plasma-si-cuvant/
Zburară corbii din stejarii
Ce-mi înverzeau pădurea vieții
Și plapuma moale de gheață
Le demască prea fioros scheleții.
Ce falnici îmi erau odată
Când vara amorul respirau
Cum printre frunze-a mucegai căzute
Tăceri în recviem de toamne îmi urlau.
Stejarii mei din plasmă și cuvânt
Își vântură prin moarte nemurirea,
Își vântură prin viață tinerețea
Și-și veșnicesc în efemer iubirea.
Sunt doar o frunză-n chaosul etern
Ce-și joacă axa-n hore rock'n'roll
Și mi-s puhoiul călător de ger
Ce mângâie în ierni stejarul gol.
Sunt ramura înmugurită-n mars
Ce-a renăscut prin seva ei cea vie,
Morfină îndulcită cu extaz
Din focul vieții care va să vie.
Mi-s falnicul stejar din miezul verii
Și-s aura-i cea verde de acum o viață,
Sunt codru-ntins și cerul și cocorii
Iar toate scriu nimicul ce ni se-ntinde-n față.
Am învățat să mor și să renasc
Și-am învățat să gust din nemurire,
Suntem stejari din plasmă ți cuvânt,
Și-n sevă ni se scurge poezie.
