WhatsApp // Ashton Irwin

Întâlnire

Ash:Cara, tu vorbești serios?

Me:Ashton, accept si eu odată în viata mea asta si tu ce faci?

Ash:Păi nu știu ce sa fac.

Me:Drace Ash, vreau să te văd. Mulțumit?

Ash:Foarte.

Me:Acum vi?

Ash:Poate.

Nu pot să cred ca eu chiar am acceptat să vină la mine si el acum tot ce face e să mă tachineze. Al dracului să fie.

Me:Știi ceva? Nu mai veni. Vreau si eu odata ceva si tu nu mai vrei.

Ash:N-am spus că nu vreau, doar că

Me:Doar că ce?

Ash:Nu stiu. Bine, la naiba, vin.

Mi-am mărit ochii când a acceptat si am sărit din pat fericita căutându-mi ceva de îmbrăcat. Mi-am dat halatul jos aruncându-l pe covor si după am luat o pereche de blugi gri închis, un tricou negru simplu destul de strâmt, dar am renuntat la el rapid când am observat că micile punctulețe roșii si vânătăile ies în evidenta. Am îmbrăcat o bluză albastra pe care scrie 'Infinity' si putin mai jos e desenat semnul său.

Deschizând ușa băii cu viteza luminii, m-am spălat pe dinți, mi-am dat cu apă pe fata, m-am machiat puțin si acum ma uitam la reflectia mea în oglinda. Daca nu mă va plăcea? Dacă o să creadă că sunt urâtă? Dacă o să ma comport ciudat? Daca- Oh la dracu cu tine. Dacă credea că ești urâtă, nu mai vorbea cu tine, nu te mai urmarea atât, așa că încetează cu atâtea întrebări și fugi în camera că îți bâzâie telefonul.

Oricat mi-as urî conștiința, are si ea dreptatea ei. Eu mereu am dreptate, draga mea. Am trântit ușa băii în urma mea, luând telefonul în mână și am citit mesajul.

Ash:Daca nu deschizi ușa voi fi nevoit sa plec si nu o să mă mai întâlnești.

Me:Cobor acum, așteaptă.

Am sărit câte două trepte și o dată mi-a alunecat piciorul din cauza șosetelor. Am uitat că sunt doar in ciorapi, dar nu mă mai intorc. Nu imi vine să cred cat de entuziasmată sunt acum și prima data când a zis el să ne întâlnim nu am vrut. Am tras aer in piept si am pus mâna pe clanță, apăsând ușor pe ea. Și timpul parcă s-a oprit în loc, iar trupul meu a paralizat când l-am văzut în fața mea.

"Nici măcar un buna nu zici?" întreabă Ashton zâmbind cu gura pana la urechi, niste gropite apărându-i in obraji.

Părul șaten deschis, puțin ondulat îi intră în ochii lui de un caprui foarte deschis care în lumină par aurii. Știu că mă holbam ca o idioată dar nu puteam sa nu-l privesc. Era îmbrăcat cu un tricou alb, care ii scotea bratele perfecte in evidenta, niste blugi negri destul de stramti, prin care se vedea clar ce picioare sexi are. De ce am gândit asta? Si era încălțat cu converse negre.

"Știu ca iti place ce vezi, dar măcar o imbratisare vreau si eu, micuțo."

Și asta a fost de ajuns pentru mine. Nu stiu de ce, dar i-am sărit în brațe precum un copil mic ce își vede tatăl dupa o zi de muncă. Mi-am astupat capul in gatul său auzindu-l cum a râs de reacția mea și și-a pus ambele mâini pe talia mea subțire.

"Intră" am spus încercând să mă eliberez din bratele lui, dar nu a vrut sa îmi dea drumul. Sper să nu ne vadă niciun vecin, nu vreau probleme cu ai mei cu toate că nu ar avea ce sa comenteze.

"Mhh, mai stai putin asa" a vorbit cu capul înfundat în părul meu. Ma simțeam așa bine să il am lângă mine dupa atata timp.

"Poti să mă ți în brațe și înăuntru" am zâmbit ridicandu-mi privirea spre el. E putin mai înalt decât mine. Îmi place asta.

Sunt emoționată, nu stiu ce sa fac, ce sa ii arat, ce sa zic. Nu am mai fost niciodata asa ca acum. L-am intrebat daca vrea sa ii arat casa si a răspuns simplu: "Nu, vreau să stau cu tine". Așa ca l-am tras de mana până în camera mea, închizând ușa în spatele meu.

N-am mai apucat sa fac vreun pas că spatele meu a fost lipit de suprafata dura a peretelui si fata lui se apropia prea incet de a mea. Frunțile noastre s-au unit, respiratiile noastre s-au intersectat în timp ce noi ne priveam in ochi fără sa zicem ceva. Până a rupt Ashton tăcerea:

"Nu ai idee de cât timp aștept momentul ăsta." Își pune o mână pe obrazul meu stâng privindu-mi buzele cu ardoare. S-a uitat din nou in ochii mei pentru aprobare si am dat hotărâtă din cap închizând ochii la contactul buzelor noastre.

Primul meu sarut. Mereu am crezut că nimeni nu o sa ma iubeasca cu adevarat, ca nimeni nu va vrea sa fie cu mine sau macar sa ma ajute. Si asta din cauza copiilor de la liceu. Dar viata e mereu imprevizibila, la fel si iubirea. Nu trebuie căutată, apare singură în viata ta exact cand simti ca nimic nu mai are rost. Iubirea e leacul tuturor rănilor, dar tot ea e veninul care ne poate omorî din câteva cuvinte.

Buzele noastre se mișcă în sincron, parcă fiind făcute special pentru a fi lipite una de alta. Mi-am dus mâinile dupa gatul lui tragandu-l mai aproape de mine, iar el si-a pus cealalta mână pe mijlocul meu.

În momentul în care sarutul nostru a luat sfârșit, și fluturașii din stomacul meu s-au potolit cât de cât. Poate am să regret mai târziu totul sau poate nu, dar vreau să trăiesc și să aflu. Să trăiesc alături de persoana pe care o iubesc. Și sunt mai sigură pe mine ca niciodată de ceea ce simt acum. Îl simt pe Ashton. Simt cum sentimentele mele cresc. Și fără să vreau, știu că m-am îndrăgostit de el.