WhatsApp // Ashton Irwin

A doisprezecea conversație

M-am ridicat de la masa luandu-mi pachetul de Malboro și bricheta în mână, fără sa fi mâncat ceva din friptura de vita preparata de mama.

"Unde te duci?" întreabă tata calm, privindu-ma.

"Sa mă plimb" am răspuns sec, bagandu-mi telefonul în buzunarul blugilor negri. Bluza alba, simpla si destul de groasa îmi ținea de cald și doar mi-am încălțat ghetele de aceeași culoare cu blugii.

"Nici nu te-ai atins de mancare, scumpo" îmi zice mama ușor, venind lângă mine.

"Nu mi-e foame" oftez uitandu-ma în ochii ei triști.

"Ai grija de tine, Cara. Te iubim și nu vrem sa iti agravezi situația mai rău decât e" a vorbit tata serios, dar încă calm.

"Și eu va iubesc" am vorbit înainte sa ies din casa, fără sa mă mai uit la vreunul din ei, știu ca mama avea lacrimi în ochi.

Vântul rece de iarna m-a izbit imediat și m-am înjurat mintal ca nu mi-am luat și o geaca pe mine. Suntem deja în decembrie, trebuia sa știu ca e frig, dar în niciun caz nu mă mai întorc din drum. Am continuat sa merg pierduta în gândurile mele. În doar câteva săptămâni de când Ash mi-a dat primul mesaj, totul s-a schimbat. Am învățat să iubesc odată ce l-am cunoscut, mi-am dat seama ca nu toți sunt la fel și ca oricine merita o șansă la fericire însă, eu am pierdut acea șansă.

Mi-e dor de Ashton, de convorbirile noastre, de sărutările lui, de tot ce e legat de el. Îl vreau înapoi și sunt conștientă ca nu-l merit și tocmai din cauza asta prefer sa renunț la acest noi inexistent.

Mi-am ridicat privirea din pământ, iar în raza mea vizuala a apărut un mic parculet. Am înaintat spre intrare uitându-ma la copiii care alergau și râdeau într-una. M-am așezat pe o banca, privind cerul destul de senin, atunci când câțiva fulgi de zăpadă mi-au atins trupul slăbit. Am zâmbit slab când am văzut o fetiță cum se învârte în bătaia fulgilor micuți.

Am scos pachetul de țigări din buzunar ducându-mi o țigară la buze, aprizand-o. Am aprins-o trăgând din ea, fără niciun regret. Ador sa fumez, mereu mă calmează și nu ar putea sa mă intereseze mai puțin ca îmi fac rău singura continuând sa fumez. Ce rost mai are oricum? Mi-am dat capul pe spate eliminând fumul toxic în aer, făcând așa pana am terminat-o.

Telefonul a început sa vibreze scotandu-l din buzunar. Fără sa stau pe gânduri am intrat pe Whatsapp când am văzut mesajele de la Ash. Oricat de greu mi-ar fi ca stiu ca va suferi mai tarziu, vreau sa repar acest 'noi' cumva.

Ash:Cara, știu ca nu vrei sa vorbești cu mine, dar te asigur ca nu renunț așa ușor la tine

Ash:Te rog răspunde

Ash:Nu mă ignora, injura-ma, hai sa ne certam, orice, dar nu mă trata cu indiferență

Ash:Știi ca eu o sa fiu mereu langa tine indiferent dacă vrei sau nu, da?

Me:Știu Ash.

Ash:A dat Domnu' sa răspunzi

Ash:Nu mă mai îndepărta, știu ca nici tu nu vrei asta.

Me:Nu vreau, dar nu am de ales

Ash:Ba da ai, e alegerea ta acum

Me:Poate.

Ash:Nu ca poate, știu ca nu vrei asta cu adevărat

Me:Mi-e dor de tine.

Ash:Și mie de tine, steaua mea

Me:Îmi pare rău.

Ash:Și mie, dar hai sa nu mai vorbim despre asta

Me:Am înghețat afară.

Ash:Te voi încălzi eu.

Me:Cum?

Ash:Priveste.

----------------------------------

BUMMMMMMM

Mi-ati lipsit mai unicornilor. Da da știu, iar nu am mai postat de o veșnicie și nu are rost sa îmi cer iar scuze, pur și simplu nu am avut dispozitie și nici inspirație sa scriu. Succes în noul an scolar.

Nu știu câți o sa mai citiți dar sper sa va placa. Și da știu, capitolul e groaznic dar nu am avut alta idee și voiam sa îl termin pentru a posta.

•La ce credeți ca s-a referit Ashton la sfârșit?

Ly all