WhatsApp // Ashton Irwin

Promisiuni

DUPĂ O SĂPTĂMÂNĂ

Tot ce fac e sa privesc în gol. Mi-e frica de ceea ce urmează. Îl aștept pe Ash de ceva timp și încă nu a sosit. Nu știu cum îi voi spune adevărul sau măcar o parte din el, dar o voi face.

Pierduta în gândurile mele, nu am simțit când o persoana s-a așezat lângă mine pe banca, luandu-mi mana în a sa. Am tresărit ușor, însă m-am liniștit când am întâlnit ochii aurii ai băiatului de care sunt îndrăgostită.

"Ce e cu tine?" Întreabă imediat ce îmi observa starea și probabil, cearcănele uriașe.

"Ce e cu mine?"

"Cara, vorbește. Ce e cu tine? Ești palida, ai slăbit, pari obosi-"

"Nu despre asta vroiam sa vorbim." Îl întrerup.

"Astea sunt cumva vânătăi?" Îmi ignora vorbele, ridicandu-mi puțin mânecă puloverului gros.

"Da, am căzut din pat și am căpătat niște vânătăi." Am mințit evitând sa îl privesc în ochi.

"Și de ce ești așa palida?"

"Sunt doar obosita, bine?"

"Scuza-ma ca îmi pasa așa mult de tine" ridica mâinile în aer iritat de comportamentul meu, cel mai posibil.

"Scuze" am oftat. "Ia-ma în brațe, te rog."

Si-a deschis brațele punându-le pe spatele meu. Mi-am așezat capul pe pieptul lui, ascultând bătăile ritmate ale inimii sale. Ador sa stau în brațele lui.

"Despre ce vroiai sa vorbim?" Întreabă după câteva minute de liniște.

Am oftat și m-am îndepărtat puțin de el, însă mi-a prins mana în a sa, tragandu-ma înapoi lângă el.

"Ei bine, nu știu cu ce sa încep. Am tot amânat sa iți spun adevărul, dar cred ca e momentul sa îl afli. Măcar pe jumătate."

"Despre ce vorbești?"

"Mai știi când am vrut sa renunț la noi de atâtea ori?" A aprobat din cap facandu-mi semn sa continui. "Normal ca știi, ceea ce nu știi însă, e ceea ce m-a determinat sa fac asta. Nu am vrut sa renunț la singura persoana, care chiar mi-a fost alături, fără motiv. De ceva timp, câțiva ani mai exact, mă lupt cu ceva. Nu pot sa Îți spun acum de ce am făcut tot ce am făcut, dar îți promit ca vei înțelege zilele astea totul. Trebuie sa ne despărțim și sa iți vezi de viață ta fără mine."

Am luat o gura mare de aer, înainte sa continui, fără sa îl las sa vorbească. Are ochii mari și speriați, iar corpul încordat. Lacrimile au apărut imediat în ochii mei.

"Nu vreau, dar sunt nevoită. Nu lupta pentru mine de data asta, oricum nu o sa ai cum. O sa plec. Departe. Dar, atunci când va veni momentul potrivit, ne vom regăsi. Îți promit asta. Însă, vreau sa îmi promiți și tu ceva, doar atât pot sa iti mai cer după tot ce ai făcut pentru mine."

"Cara, te rog nu fa asta. Unde pleci? Ce vrei sa spui cu toate astea?" Întreabă rapid. Ochii îi sclipeau, dar de data asta, de tristețe si confuzie. Îmi pare așa rău că îi fac asta, dar decizia nu îmi aparține.

"Vei înțelege zilele astea totul, te asigur. Promite-mi doar ca vei încerca să fi fericit. Chiar și fără mine." Am spus printre lacrimi.

"Nu îți pot promite asta, eu sunt un nimeni fără tine. Fericirea mea ești tu."

"Greșești" am zâmbit amar privind în gol. "Fericirea nu consta intr-o persoana. Fericirea noastră sta în mâinile noastre. Vei fi fericit, dar doar dacă vrei. Oamenii vin și pleacă, mai iau câte o bucățică din tine, însă tu ești un barbat puternic și vei reuși sa fi fericit, atunci când vei realiza că totul tine de tine. Nu de mine, sau orice altă persoană."

Mi-am eliberat mana din a lui, lăsând libere alte lacrimi. Câteva minute, care au părut ca niște ore chinuitoare, au trecut pe lângă noi cât timp ne priveam în ochi, fără sa mai spunem ceva.

"Nu pleca, te rog" A spus cu un glas spart și atunci am simțit cum inima mi se sparge în mii de bucatele.

"Trebuie. Vreau doar sa stiu ca mă ierti pentru tot ce ti-am făcut."

"Te iubesc așa mult, Cara. Nu am cum sa nu te iert." Si-a lipit buzele de ale mele, mângâindu-le cu atingerea buzelor lui. Oare, acesta e sărutul nostru de adio?

Când am terminat sărutul, m-am dat câțiva pași în spate, ștergându-mi lacrimile.

"Totuși, te iubesc prea mult și niciodată nu o sa îmi iau adio de la tine."

M-am întors și am luat-o la fuga spre casa, pana nu cedam de tot, fără sa aștept sa mai zica ceva.

Și cu toate astea fiind spuse, nu am de ce sa îmi iau adio de la el atâta timp cat știu ca sufletele noastre vor fi mereu legate intre ele.