WhatsApp // Ashton Irwin

Epilog

Niciun punct de vedere

A intrat în sala de antrenament trecându-si o mana prin păr. A băut o gura de apă după care și-a pus mănușile de box. Îmbrăcat doar cu pantaloni de sport gri și adidasi negri s-a apropiat de sacul de box.

"Mi-e dor de tine, iubito!" A murmurat, câteva clipe privind în gol.

Și-a ridicat capul când atingerea ei i-a atins pielea. A căutat-o cu privirea cu toate ca știa ca nu o poate vedea. Poate era doar în mintea lui, însă Ashton continua sa spună ca iubita lui e aici. El îi putea simți prezența Carei.

Ashton a lovit sacul de câteva ori, încălzindu-se. După încă o serie de lovituri, sângele îi curgea cu viteza prin vene și adrenalina îi acapara-se trupul.

"Oprește-te!" Copila și-a așezat blând mana peste obrazul său, oprindu-i orice mișcare. Ii era frica, frica pentru el.

Știa ca e moartă, știa ca el nu o vede, dar era prezentă cu sufletul lângă el. Poate el doar își imagina sau poate chiar îi simțea spiritul, își zise Cara în gând.

"Sunt moartă, dar nu te las și pe tine sa mori." A spus depărtându-se de Ash când acesta se sprijini de sacul uriaș.

"Înnebunesc, Cara. Toți spun ca sunt nebun. Practic, chiar sunt unul , doar vorbesc cu un spirit de șase luni încoace pe care doar eu il aud și simt." A spus cu respirația tăiată din cauza efortului.

A luat o gura de aer, lovind din nou sacul de box acesta dându-se în spate. Când s-a apropiat din nou, Ash îl lovise din plin cu piciorul.

"Înnebunesc și cu toate astea nu mă deranjează."

"Sunt aici." A șoptit luându-l în brațe, însă a trecut prin el.

"Ești aici, știu asta. Poate sunt nebun, dar sunt nebun după tine." A bolborosit trist.

Ashton s-a întrebat pe sine dacă toate astea nu s-au întâmplat din cauza lui. Poate dacă el nu vorbea în acea noapte cu Cara, ea ar fi trăit. Suferința a contribuit cu boala și au omorât-o, însă dacă încearca sa fie fericita, fără prea mult stres, poate ar fi trăit.

Însă, fapta s-a comis și timpul nu se poate da înapoi.

"Iubito, m-ai pus să îți promit ca voi încerca să fiu fericit și asta am făcut. O să mă țin de promisiune doar pentru tine. Nu știu dacă voi mai reușii vreodată sa iubesc asa cum te iubesc pe tine, dar fericirea nu consta într-o singura persoana, nu?" Și-a strâns ochii, amintindu-si de ea. "Te iubesc, Cara. Mereu o voi face."

O lacrima îi căzuse pe obraz în timp ce Cara s-a apropiat de el. I-a sărutat buzele reci, luându-i mâna în a ei, chiar dacă nu putea cu adevărat. Era moartă pana la urmă, însă putea sa își imagineze.

"Indiferent de ce cred alții despre mine, mereu o sa iti vorbesc." A continuat Ashton privind în gol, fix prin ea. "Stiu ca ești aici, te simt lângă mine, îți simt buzele peste ale mele atunci când mă săruți, mana ta impleticita cu a mea și iti simt sufletul lângă al meu."

Durerea e inevitabilă, toți avem parte de ea, însă nu toți putem trece peste. Nici Ashton nu a reușit. Cara i-a zdruncinat viața din temelii, iar după aceea a dispărut fără urmă.

Toți suferim, toți pierdem ceva sau pe cineva, însă e important sa ne găsim fericirea și fără să depindem de alții.

"Cara, vreau sa uit trecutul, însă nu te voi uita pe tine. Nu vreau asta."

Știind ca nu are rost sa trăiască în trecut, Ashton s-a ridicat în picioare cand a realizat mesajul vietii sale. A privit undeva în încăpere pana când a simțit ca ochii Carei îl priveau înapoi.

Iar atunci a zâmbit, fiind fericit ca și-a deschis ochii. A zâmbit cu adevărat când știa ca nu ăsta e sfârșitul. A zâmbit odată cu Cara, zicând:

"Poate că nu este vorba de un final fericit, dar este vorba de o poveste. Povestea noastră!"

Sfârșit!