WhatsApp // Ashton Irwin

Mereu

Realitatea m-a lovit și am urlat de durere în clipa în care am realizat despre ce era vorba în scrisoare. Inima îmi bubuie în piept cu gândul ca ea sa fie moartă, lacrimile îmi încețoșeaza privirea, iar trupul îmi tremură.

Fără sa realizez am prins telefonul în mână, apelând-o.

"Te rog, te rog răspunde." Am spus plângând, așteptând sa îi aud vocea.

Apelul s-a încheiat, însă am continuat sa o sun ca un disperat. Chiar sunt unul, dar nu pot sa o pierd. Nu vreau sa îmi pierd singura persoana pe care o iubesc atât de mult și care la rândul ei, mă iubește.

După încă noua apeluri și mii de rugăminți, o voce răgusita mi-a răspuns.

"Ești Ashton, nu?" Glasul mi se părea cunoscut însă nu știam de unde sa îl iau, iar nervii și gelozia s-au instalat în mine, amestecându-se cu frica și durerea.

"Cine ești? Unde e Cara? De ce e telefonului ei la tine?" Întreb ștergându-mi lacrimile uscate de pe față cu dosul palmei.

"Sunt tatăl ei și cred ca ai aflat adevărul prin aceea scrisoare. Cara m-a rugat sa o las la ușa apartamentului tău după ce va pleca." Spune destul de calm, însă am auzit cum a suspinat ușor.

"C-cara a m-murit?" Spun cu greu, încercând sa nu plâng din nou.

"E singurul meu copil și îmi este atât de greu sa accept, însă nu s-a mai putut face nimic. Boala a răpus-o." Glasul sau plin de durere mi s-a întipărit în minte.

M-a părăsit.

"Trebuie sa o văd, nu poate sa plece atât de devreme."

"Îți trimit printr-un mesaj adresa spitalului. Nu veni singur, nu te urca la volan în starea asta. Cara te vrea teafăr."

După aceste cuvinte apelul a luat sfârșit și mi-am simțit sufletul cum se sparge în mii de bucățele.

-
-
-

Am coborât din Opelul gri al lui Luke privind clădirea din fata mea. Întotdeauna am urât spitalele, dar acum le detest din ce în ce mai mult. Puteau sa îmi salveze îngerul, există medicamente care țin în frâu cancerul, însă am înțeles că nu a fost vina nimănui. Boala era in faza critica. Nu a mai putut fi salvata.

"Intrăm?" Întreabă Luke când ajunge în dreptul meu, scoțându-ma din gândurile mele.

Am aprobat din cap fără sa pot scoate vreun cuvânt, intrând cu pași mari în spital. Ne-am apropiat de tipa roșcată tunsa scurt, care stă în spatele biroului de informații.

După ce ne-a spus camera în care se află Cara, am urcat scările repede pana la etajul al doilea, intrând în salonul 11 cu Luke în spatele meu.

Prima dată, privirea mea a căzut pe persoanele care se aflau în aceasta cameră. O femeie blondă, trecuta de 35 de ani, stătea pe un scaun în fața patului. În stânga ei, un bărbat îi ținea mana stânga în a sa, privindu-ma cu lacrimi în ochi când m-a observat. Sunt părinții ei.

Într-un final, privirea mi-a căzut pe trupul iubitei mele. Lacrimile s-au rostogolit pe obrajii mei, în timp ce o priveam. M-am apropiat ușor de ea, așezându-ma în genunchi pe podea pe cealaltă parte a patului. Chipul palid, cearcănele uriașe de sub ochii, buzele albe și uscate îi conturau trăsăturile.

"Frumoasa mea." Am șoptit punându-mi capul pe pantecul ei.

Am auzit câteva șoapte în încăpere, iar ușa salonului s-a închis cu un mic scârțâit, semn ca am rămas doar eu cu ea. I-am luat mana în a mea, sărutându-i încheietura.

"De ce m-ai părăsit, îngerașule?" Am plâns zgomotos așteptând ca inima ei să bată din nou și sa îi ascult bătăile ritmice la pieptul ei.

Am continuat sa plâng, fără sa mă mișc vreun milimetru de lângă Cara. Nu pot pleca de lângă ea, nu vreau sa o fac însă știu ca în curând o vor 'externa' pentru a fi înmormântată. M-am cutremurat la scenariile întunecate din cap, încercând sa le alung însă dorința de a pleca de pe acest pământ numai ca sa fiu cu ea, e din ce în ce mai mare și îmi mănâncă sufletul.

"Ash, e timpul sa plecăm" spune Luke ușor, punându-si o mana peste umărul meu. "Ai un drum în fața pe care trebuie sa îl continui. Măcar pentru ea."

"Nu vreau sa plec de lângă ea" oftez, ștergându-mi lacrimile amare.

"Trebuie." Clatină din cap fără sa mă privească. "O vor inmormanta mâine seară însă spitalul nu dorește sa o mai țină atâta timp."

"De ce seara?"

"Mama ei mi-a zis ca a iubit foarte mult stelele. Obișnuia sa iasă noaptea în curtea casei lor și doar stătea cu privirea înălțată spre cer." Murmură calm. "Și chiar înainte cu doua zile ca ea sa cedeze, le-a spus ca vrea sa fie îngropată seară, atunci când stelele încep sa strălucească pe cer. A fost dorința ei."

Am aprobat din cap, suspinând ușor. M-am întins peste corpul ei fără suflare, sărutându-i buzele pentru ultima dată.

"Te iubesc, Cara." Am șoptit peste buzele ei, încercând sa îmi stăpânesc lacrimile în timp ce durerea și starea de singurătatea îmi măcinau sufletul.

M-am ridicat de jos, ochii mei mutându-se pe părinții ei care mă priveau cu tristețe din pragul ușii. Am înaintat spre ei, iar mama Carei m-a tras în brațele ei.

"Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru fata noastră. I-ai arătat ce este iubirea adevărată. Sa ai grija de tine!" Spune plângând pe umărul meu. Am strâns-o în brațe pe femeia ce i-a dat naștere iubirei mele, aprobând din cap.

"Dacă ai nevoie de ceva, oricând, nu ezita sa ne contactezi. Pentru noi, faci parte din familie." Îmi strânge umărul tatăl ei.

Am oftat, pregatindu-ma sa ies din salon când vocea tremuranda a femeii mă opri.

"Nu îți iei adio de la Cara?" A întrebat cu glasul spart.

Mi-am privit din nou dragostea cum stătea întinsă fără viață și atunci am realizat ceea ce îmi spusese ea inainte sa fuga de langa mine.

"O iubesc prea mult și niciodată nu o sa îmi iau adio de la ea atâta timp cât știu ca sufletele noastre mereu vor fi legate intre ele."

---------------------------------

La mulți ani iubita mea prietenă, Arttemis. Acest capitol este dedicat ție, un mic cadou din partea mea -de care stiai deja-. Te iubesc mult și iti doresc tot binele din lume. Îți scriu mai multe pe privat :)

Nu sunt mulțumită de capitol însă am vrut sa postez. Curând mă voi apuca de editarea cărții, asta fiind după ce o termin. Un singur capitol pampam. Si da, cine vrea dedicatie la capitolele mai vechi, sa imi spune.

Apropo, sa nu ma injuri ca e naspa capitolul, tu ai vrut sa il postez. La multi ani! :*