A unsprezecea conversatie

1K 56 17
                                    

DUPĂ 5 ZILE

Mi-am ridicat capul din perna privind tavanul pierduta, gandindu-ma iar la el. 5 zile. 5 zile nenorocite au trecut de când n-am mai ieșit din camera mea și am rupt legătură cu Ash. Sau cel putin sper sa nu mă mai caute.

Mă urăsc ca îl fac sa sufere, dar cu cât mă uita mai repede cu atât vestea, nu-l va afecta prea rău. Îl urăsc ca mi-a făcut ăsta. Ca a rămas lângă mine și ca m-a iubit indiferent de cât de distanta eram de el. Îl urăsc ca îl iubesc. Și acum îmi dau seama ca dacă Selena nu apărea în peisaj ca sa ne certam, n-as fi avut curajul necesar sa renunț la el. Sper ca am facut alegerea corecta...

M-am dat jos din pat cu greu, simțindu-mi iar tot corpul slăbit. De abia mă țineam pe picioare. O durere insuportabila mi-a străbătut capul de la atâta plâns. Am intrat in baie incet sprijinindu-ma cu brațele de chiuveta, lasandu-mi capul în jos. Stiu deja ce o sa văd în oglinda, sigur arat ca un zombie, așa ca mi-am privit reflecția. Persoana din oglinda nu eram eu, adevarata eu s-a pierdut de mult, a ramas doar o amintire din trecut. Ochii roșii erau umflați de cinci zile în care îmi plang de mila, cearcănele erau și ele prezente de la nopțile nedormite din cauza coșmarurilor, buzele crăpate și fața palida.

Mi-am dat jos tricoul larg, turcoaz și pantalonii scurți albi, în care dorm de atâtea zile și am intrat in dus, pornind apa. Picăturile de apa îmi udau corpul, încercând sa mă relaxeze dar nu prea au reușit. Firele blonde îmi stăteau lipite de obraji, iar vocea lui mi-a apărut iar în minte. Lacrimile s-au amestecat cu apa care îmi venea pe față, când mi-am adus aminte de promisiunea lui. A spus ca nu mă va uita, ca va lupta pentru mine, dar dacă eu nu vreau sa lupte, de ce o face? Nu înțeleg de ce mă iubește, asta dacă o mai face și nu mă uraste după noaptea aia. Imi e dor de el, de mesajele sale și mai ales de acele putine momente tandre dintre noi.

Mi-am dus degetul mare la buze, trasandu-le conturul în timp ce retraiam ultimul nostru sărut. Inca ii simțeam buzele peste ale mele și încă nu îmi vine sa cred ca mi-am luat adio de la el. Fara el nu știu cum voi rezista si dacă n-as fi în lupta cu propria persoana, as fi în stare de multe lucruri acum. Am ieșit cu greu din dus, punând un prosop alb pe mine și intrând în camera când am auzit un ciocanit in usa.

"Scumpo, esti aici?" i-am auzit glasul tatei în timp de bătea la ușă.

"Da, stai putin" am strigat luandu-mi halatul galben pe mine, lasand prosopul sa cada pe podea si am iesit pe hol vazandu-l pe tata sprijinit de perete.

Parul negru, tuns scurt ii era putin ciufulit, ochii de un albastru inchis ma priveau atent si in cateva secunde bratele sale m-au tras intr-o imbratisare de care chiar aveam nevoie. Nu seman cu tata la aspect, dar comportamentul nostru e aproape la fel.

"De ce nu vii sa mananci cu noi?" Intreaba în timp ce intram iar în camera și s-a așezat pe pat, eu ducând prosopul la baie.

"Nu mi-e foame" am mințit asezandu-ma lângă el. Imi era putin foame, dar sigur dacă mă forțat sa mănânc din nou as fi vomitat ca acum doua zile.

"Ce s-a intamplat, pitico? E din cau-"

"Nu" l-am întrerupt serioasa.

"Atunci ce ai pățit? Sau cui trebuie sa îi sparg capul?" Întreba serios, eu începând sa rad.

"Nimănui, o sa mi treacă mie" am afișat un zâmbet micut.

"E vorba de un băiat, nu?" Continua fără sa bage în seama ce am spus mai devreme.

"Uh, cam da" am răspuns evitând privind peretele din fata mea.

"Ce ti-a făcut?"

"A rămas lângă mine și m-a iubit mult. Poate prea mult" mi-am împreunat mainile in poala jucandu-ma cu ele.

"Și ce e rău în ăsta? Tu nu-l iubesti?" Se uita la mine confuz.

"Ba da, dar i-am spus ca e mai bine sa mă uite ca sa nu sufere la sfarsit. Nu vreau sa rămână lângă mine și după sa-l fac sa planga" am zis ușor.

"Draga mea, dacă chiar te iubește, el nu va renunța chiar dacă i-ai spus toate astea. E alegerea lui, dacă lupta pentru tine, nu-l mai indeparta. Traieste-ti viața" a zis luandu-ma iar in brate. "Sa vii sa mananci ceva te rog, nu sta asa" s-a ridicat din pat deschizând usa.

"O sa vin imediat" am zis înainte sa iasă din camera.

M-am ridicat in picioare cu toate ca de abia mă țineam pe ele. Am ichnit de durere când am făcut un pas spre dulap ca sa ma imbrac. Mă doare tot corpul la naiba. Bâzâitul telefonului m-a anunțat ca am un mesaj pe whatsapp și m-am dus iar lângă pat. L-am deschis cu frica când am văzut de la cine e. Erau mai multe.

Ash:Cara

Ash:Răspunde odată

Ash:Nu renunț la tine, sunt aici și nu mă interesează câte trebuie sa fac sa te câștig înapoi

Ash:Te rog

Ash:Te iubesc prea mult ca sa te uit. Nu vreau sa o fac.

Ash:Vorbește cu mine...

Ash:Daca nu raspunzi în 10 min jur ca mă omor

Me:Încetează

Ash:Tot eu sa încetez cand tu mă eviti? De ce îmi faci ăsta?

Me:Pentru ca e mai bine asa

Ash:Încetează cu fraza asta. Mie nu mi-e bine fără tine, înțelegi?

Me:Mie da.

Nu pot sa cred ca o sa îi fac ăsta. Trebuie sa îi zic toate astea, oricât o sa-l ranesc.

Ash:Ce

Me:E adevărat.

Ash:Minți

Me:Accepta asta si uita-ma, te rog.

Ash:Ai spus ca mă iubești la dracu'

Me:Am mințit, imi pare rau ca ti-am făcut ăsta.

Ash:Nu nu nu, știu ca n-ai mintit, acum minți ce naiba, nu imi face asta

Me:Eram nervoasa ca m-ai lăsat singura pentru aia, de aia am spus ca te iubesc. Ca sa vezi cum e.

Pur și simplu mă urăsc pentru tot ce fac. Pana și eu te urăsc pentru ceea ce faci. Am lăsat frâu lacrimilor incercand sa mai scriu.

Ash:Nu imi face asta Cara, știu ca minți. Tu nu ești așa, te cunosc.

Me:Nu mă cunoști suficient Ashton.

Ash:Ba da, te cunosc foarte bine

Ash:Stiu ca asta nu ești tu, tu nu ești asa

Ash:Nu te indeparta de mine, te rog

Ash:Cara, la naiba raspunde!

Me:Îmi pare rău să te anunț, dar Cara a lesinat, suntem in drum spre spital. Sunt tatal ei.

-----------------------------------

Tam tam tammmm
Vreau sa va știu părerea despre acest capitol, va rooog

•Ce credeți ca va face Ashton în legătură cu Cara? Va renunța sau va lupta?

NECORECTAT

WhatsApp // Ashton Irwin Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum