"Bună iubit-o"
"Daa...Și unde-i gluma?"
"Am spus ceva amuzant?"
"Pff...Lasă-te de asta.. Sau mai bine Lasă-mă pe mine"
"Nu prea îmi stă în fire să las lucrurile la voia întâmplărilor, cum a făcut fostul tău iubit"
"De unde știi ce a făcut Cezar!?"
"Nu sunt genul care să înșele precum un "Simon" , dar nici băiatul cu dulcegăriile precum un "Alex"
"Cee!? De unde știi tot arborele genealogic al iubiților mei!!?? Ești ciudat! Ești cumva mama care vrea să vadă dacă mă las ușor băieților? Dacă da, bravo mamă, dar nu o să îți cad în plasă"
"Aș prefera "tati" , e mai excitant:))"
"Ok, devine ciudat! Cine ești tu de fapt?"
" Vei afla în curând"
"Ți-a fost dor de mine?:)"
"Chiar deloc. Te rog, spune-mi, cine ești de fapt?"
"Unde ar mai fi magia dacă ți-aș spune?😂"
"Nu râde🙄"
"De ce, ți-e frică sa nu te cunosc cumva și în realitate? E ceva ce ascunzi de ceilalți?"
"Dintre toate tâmpeniile pe care le-ai spus, asta e cea mai mare!!"
"A, da? Eu cred că ascunzi ceva"
"Vorbești prostii!"
"Ai dreptate. Nu cred că ascunzi ceva. Sunt sigur că ascunzi ceva"
ok, so. Asta e prima mea carte, deci trebuie tratată ca atare. ❤️
