Hellen Brooks (de Hazzy B.)

Capitolul 9

Muzica se aude puternic în boxele mașinii. E o melodie rock veche care încearcă să acopere zgomotul produs de roțile automobilului și de vocile celor cinci băieți care râd atât de tare încât rămân fără aer în plămâni.

 Așa se întâmplă de fiecare dată fiindcă le place să se simtă bine. În viețile lor sunt nemuritori. Au tot ceea ce le trebuie, poate chiar mai mult. Vor să pară duri și nemiloși, dar în interiorul lor nu sunt decât niște puștani care refuză să crească. Pretind că sunt puternici și că nimic nu îi poate speria, dar nu mulți știu că unii dintre ei încă dorm cu lumina aprinsă și că mama lor încă îi sună să se asigure că au ajuns teferi acasă.

Se îndreaptă către o petrecere organizată de iubita unuia dintre ei. Fata nu a fost de acord să vină toți cinci, dar nu a reușit să facă față rugăminților băiatului pe care îl iubește. I-au promis că vor fi cuminți așa că Mike își aprinde un joint ca să fie sigur că îl termină până la destinație. Carl îi ia bricheta din mână și îl muștruluiește ca pe un copil mic cu toate că, dintre cei cinci, el e cel mai mic. 

E stresat. O iubește pe Jasmina cu tot sufletul lui păcătos și i-a promis că frații lui vor fi cuminți, dar acum nu mai e atât de sigur. Nu vrea să o dezamăgească și cu atât mai puțin nu vrea să ajungă la ea mirosind a iarbă. Mike râde și nu îl bagă în seamă, așa că băiatul pufnește exasperat. Îi e greu să spună pe cine iubește mai mult, pe fata pe care a cunoscut-o în urmă cu câteva luni sau pe frații lui, alături de care și-a trăit toată viața. 

Rafe a fost primul care a aflat de iubita fratelui său și tot el a fost cel care a păstrat secretul relației lor după ce a închis ușa camerei lui Carl în timp ce băiatul se ascundea sub pături cu o fată cu părul creț. Știa că fratele lui nu vrea să spună nimănui din familie că s-a îndrăgostit fiindcă tatăl lor i-a învățat de mici că iubirea nu e ceea ce pare și de aceea ar trebui să stea departe de fetele care vor multe de la ei, iar Carl a picat în brațele unei fete care vrea prea multe lucruri de la el.

Rafe a fost mulțumit doar să privească zâmbetul tâmp de pe fața lui Carl după ce stătea cu orele la telefon. Așa fusese și el la un moment dat, dar a ales familia în detrimentul iubirii sale fiindcă fata era nespus de băgăcioasă și pentru că ținea la ea ca la ochii din cap a ales să o părăsească pentru a o proteja de lumea în care el trăia. O lume mult prea brutală pentru oricine. Nu a mai iubit pe nimeni de atunci și au trecut câțiva ani. De multe ori se întreabă dacă a făcut alegerea potrivită, însă nu găsește niciun răspuns așa că preferă să evite întrebarea.

Fratele lui e visător. Încă nu s-a izbit de pământ, e încă cu capul în nori, iar Rafe se teme de contactul brutal cu realitatea pe care îl va avea Carl. Va fi surprinzător dacă nu îi va fi fatal.

Acum Rafe stă pe scaunul pasagerului și privește în oglinda retrovizoare circul de pe bancheta din spate. Îi vine să râdă, dar se abține de dragul lui Carl. Îi spune lui Mike să înceteze, așa că băiatul se potolește și revine la glumele sale pentru a menține atmosfera relaxată. Nate chiar dacă stă în mijlocul lor nu s-a sinchisit să intervină fiindcă nu e treaba lui. Îi place mereu să nu se bage astfel încât la finalul zilei să poată relata întâmplările în mod obiectiv, făcând glume pe seama protagoniștilor. 

Începe să fredoneze o melodie care se aude la radio deoarece față de ceilalți el e atent la lucrurile din jurul lui. Rând pe rând toți fredonează la unison melodia care se aude și mai puternic în mașină. 

Javier apasă pedala de accelerație cu putere. A primit mașina în urmă cu două săptămâni cu ocazia implinirii vârstei de 20 de ani. E neagră cu geamuri fumurii. O adoră. Mereu a avut o slăbiciune pentru mașinile negre așa cum a avut și pentru fetele în rochii albastre.