Hellen Brooks (de Hazzy B.)

Capitolul 12

Muzica se aude în surdină. Afară vremea a început să se răcească. Chloe stă singură cu picioarele în apa rece din piscină și soarbe încet băutura din paharul roșu. 

Jasmine e pe undeva prin cabană, nu a mai văzut-o de două ore, de când au tăiat tortul și au făcut o poză împreună. Tot atunci l-a văzut și pe Javier și a aflat că este fratele iubitului prietenei sale. Nu a reușit să scoată niciun cuvânt ci le-a înecat în alcool. 

Nu putea să îi spună nimic lui Jasmine, așa că s-a ținut departe de ea. Acum stă singură și îl așteaptă pe Jack să se plictisească și să plece acasă odată cu ea. 

Nu a vorbit prea multe cu Jack, chiar dacă au câteva cursuri în comun la liceu. Chloe nu a mai fost la fel după ce a renunțat la gimnastică. A dezamăgit pe toată lumea, dar și lumea a dezamăgit-o de nenumărate ori. 

Și-ar dori un hanorac, dar nu vrea să intre și să ceară unul, fiindcă ar putea dat de Javier. A încercat să se ascundă de el toată seara și a reușit parțial. 

Chiar dacă au trecut ani buni, ea tot nu poate să uite ceea ce s-a întâmplat și să nu rămână afectată. 

Ușa de la cabană se aude în spatele ei, iar fata nu se sinchisește să se întoarcă. E mult prea amețită ca să îi pese. 

- Se pare că nu mai ești așa de petrecăreață.

Lângă ea se așază un băiat în cămașă neagră. Își pune paharul lângă al ei și o privește lung. Chloe se uită într-un punct fix și nu contenește să își mute privirea. Știe cine este lângă ea. Vocea lui și parfumul său scump încă îi bântuie coșmarurile pătate cu sânge cald. 

- Nu mai sunt multe, Javier, răspunse după un timp.

- Te credeam altfel, Chloe Sallinger, dar se pare că m-am înșelat, ești doar o fetiță speriată care vrea să pară curajoasă. 

- Și tu ești un băiețel care tot ce încearcă să facă e să își impresioneze tatăl, dar nu realizează că mereu va trăi în umbra fratelui său.

Fata se întoarce și îl privește aspru. Poate e de la băutură sau poate e de la faptul că s-a săturat să îi mai fie frică. 

- Cuvinte mari pentru un om atât de mic, a spus el indignat. Se pare că ai limba ascuțită când nu ești înconjurată de cadavre. 

- Și tu se pare că nu mai ești atât de intimidant când te afli în public, l-a confruntat.

- Pot să fiu intimidant oriunde, nu-ți face griji de asta.

- Mă îndoiesc. Dacă apare Rafe o să te trimită în cotețul tău la fel ca pe un câine neascultător, dar până la urmă nu asta ești, Javier? 

- Nu știi absolut nimic despre cine sunt și ce pot fi.

- Ba cred că știu, a continuat Chloe. Mi-am petrecut ultimii ani din viață încercând să înțeleg de ce mi-ai făcut ceea ce mi-ai făcut și de ce ești un nenorocit fără inimă și cred că în sfârșit am înțeles. Fiindcă ești atât de disperat să fii iubit, a izbucnit. Dar ghici ce, nimeni nu poate să iubească un monstru, Javier Casper.

Chloe se ridică brusc, dar din cauza alcoolului consumat se clatină violent pe picioare și cade în piscină. 

Javier rămâne pe margine uitându-se la ea cum dă disperată din mâini și din picioare. Fata nu știe să înoate, iar orgoliul băiatului e prea mare și prea rănit. Ar trebui să o lase acolo, dar nu poate. Ceva îi spune că ar fi greșit dacă ar lăsa-o acolo să se înece, așa că pufnește exasperat și sare după ea în apă.