Hellen Brooks (de Hazzy B.)

Capitolul 15

Șoseaua e goală. Pe cer, stelele se zăresc subtil. E o noapte înorată. Jack așteaptă pe marginea drumului în mașina lui murdară. Nu ține farurile aprinse fiindcă i s-a spus să nu atragă atenția în niciun fel, așa că băiatul se contopește cu întunericul gros. 

Așteaptă calm cu toate că ar fi trebuit să fie puțin mai impacientat. Acasă s-a certat cu Thomas. Bărbatul i-a plesnit o palmă dureroasă peste față, iar băiatul i-a răspuns cu aceeași monedă. 

Miley plângea, încercând să îi despartă, dar totul a fost în zadar. Jack a ieșit ca o furtună din casă, cu Benji pe urmele lui. 

A scăpat ușor de el, fiindcă Benji nu avea puterea necesară pentru a-l înfrunta pe vărul său, așa că l-a lăsat să plece. 

Jack încă își simte obrazul arzând, dar măcar acum i s-a făcut liniște în suflet. Se afundă relaxat în scaunul său și trasează linii curbe pe volanul tocit. 

Bineînțeles că nu este o mașină nouă, de ce ar fi fost? 

Părinții lui i-au trimis o mașină pe care înainte o foloseau în deplasări, dar care acum nu mai avea nicio valoare pentru ei, la fel ca fiul lor. Asta i-a spus și Thomas. 

În adâncul sufletului său, Jack știe că este adevărat, știe că pentru părinții lui nu este decât un copil ca oricare altul, dar de care aceștia sunt legați prin sânge și culoarea părului. 

Nu își poate aduce aminte ultima dată când tatăl său l-a sunat să îl întrebe ce mai face și nici ultima dată când mama lui i-a dat mesaj fiindcă era curioasă dacă a mers bine întâlnirea cu fata pe care o plăcea. 

A încercat să ignore toate aspectele acestea, dar nu a reușit. Nu a reușit să se împace cu ideea că nimic nu mai poate fi schimbat. 

Are lacrimi uscate pe față, iar ochii încă îi sunt roșii. Pe drum și-a fumat sentimentele până când a scăpat de toate filtrele pe care inima sa le-a purtat întreaga lui viață.

Acum așteaptă ceva ce nu s-ar fi imaginat niciodată că poate aștepta. Viața lui e pe cale să se schimbe, dar nimeni nu îl va putea pregăti pentru ceea ce se va întâmpla. 

Are mintea goală și sufletul plin. În noaptea aceasta nu se mai întoarce acasă. În noaptea aceasta va fi liber pentru prima dată. 

Șoseaua începe să fie luminată de o pereche de faruri. Jack își îndreaptă spatele și își scoate centura de siguranță. 

O mașină neagră cu geamuri fumurii parchează în fața lui și pornește avariile pentru câteva secunde. Băiatul își deschide portiera și iese din mașina sa, dând piept cu bezna de afară. 

Face câțiva pași clătinați, împiedicându-se de crengile de pe jos, și se urcă în mașina neagră.

Băiatul de la volan îi strânge mâna ferm. 

- Am întârziat? întreabă Javier cu nonșalanță. 

Jack pufnește și îi face semn că nu. 

- Bănuiesc că știi de ce te-am chemat, continuă băiatul, așa că eu zic să nu mai pierdem vremea. Jack, știu că părinții tăi lucrează în poliție și mai știu și că ai putea să fi o mare amenințare pentru noi. Tocmai de aceea am încredere în tine, fiindcă știu că vei avea toate ocaziile să ne torni poliției, dar nu o vei face. Știi de ce? Fiindcă eu voi sta mereu în spatele tău cu un pistol înfipt în ceafă, spuse Javier pe un ton serios. 

Jack îl privi lung. Fața lui nu trăda niciun sentiment cu toate că în sufletul lui era un carusel de sentimente. 

- Am nevoie de tine pentru a îndeplini sarcinile pe care Hellen trebuia să le aibă. Ceea ce vei face tu nu va fi ușor, dar amândoi vom beneficia de pe urma acestui lucru. Dacă vei îndeplini fiecare sarcină pe care o să ți-o încredințez până la întoarcerea ei, îți voi oferi un document foarte important care e necesar cazului de care ești atât de obsedat, zise Javier.