Dependența mea. Volumul 2

Capitolul 6

Corpul obosit geme de durere în timp ce mă așez pe scaunul din biroul meu. Toți prietenii mei sunt așezați pe canapele oftând tăcerea e una încordată și extrem de tensionată. Până acum am curățat toată casa de intrușii lui Derek, am crezut ca sunt infiniți, însă după patru ore i-am omorât pe toți. Din păcate sunt și victime din partea mea, dar răniți am peste cinzeci de persoane. După două ore am anunțat și persoanele ce fac parte dintr-un grup mai puternic de persoane din mafie să vină în ajutorul meu. Am evacuat toți începătorii și i-am dus la pistă. Însă cu toate astea tremuratul încă mai este prezent. Ridic capul și mă privesc în oglindă ce este poziționată pe ușă, tot corpul îmi este acoperit cu o culoare roșie închisă. Am sângele persoanele pe care i-am omor și a oamenilor mei, dar nu sunt doar eu în această stare dar toți prietenii mei. Am primit câteva tăieturi de cuțit unul e pe umăr și altul pe coapsă îmi este de asemena tăiată și am zgârieturi peste tot, mai ales în zona mâinilor și a feței. Mâine va trebui să anunț ca să vină curățătoria noastră privată de a scăpa de tot sângele de pe podea și pereți.

- Deci Angel ce facem acum? Vocea răgușită a lui Max răsună în camera de liniștea gălăgioasă.
Am evitată această întrebare si gândul pe care l-am avut pe tot timpul luptei.

- Vom acționa fix cu aceeași monedă, toată echipa își revine și vom iniția un atac asupra tuturor lucrurilor unde se poate afla Derek. Ei aprobă însă simt suspinul lui VI cum îl studiază pe Edi.

- Edi, azi ai încălcat ordinul meu, voi fi nevoită să te restricționez de la unele misiuni. El aprobă privindu-mă trist și cu înțelegere.

- Bine șefa. Doar atât îmi zice înapoi. Ultimul cuvânt nu îl pot suporta să îl aud de la persoanele ce se află în această cameră.

- Cât vom fi plecați în cele două misiune tu vei sta aici și vei avea grijă de toți oamenii plus vei antrena. De azi antrenamentele vor fi duble la timp. El aprobă cu privirea în pământ.

Se aude un ciocănit în ușă iar părul mise ridică pe brațe.

- Intră! Vocea mise frânge la sfârșit. Este secretara mea intră gâfâind în birou și vine fix în fața mea privindu-mă și îmi dă două scrisori. Una neagră și una albă. Mă încrunt privind-o.

- Șefa, o scrisoare este de la mama ta, a ajuns astăzi dimineață la casa tatălui tău, iar cealaltă scrisoare am primit-o aici, în fața ușii.

Încremenesc când aud că mama mi-a trimis o scrisoare. Inima îmi bate de o mie de ori mai repede și iau ambele scrisoare din mâna sa.
Le întorc pe toate pârtiile însă nu găsesc a cui este a mamei.

- Scrisoarea cea albă este a mamei tale și cea neagră a expeditorului necunoscut. Aprob și deschid plicul alb cu sufletul între dinți. O foaie albă cu auriu mise afișează în față plus o altă foaie de asemena albă doar că mică. Las ceea mică și încep să citesc ce este scris pe pagina cea mare cu
mâinile tremurânde și ochii ce mise încețoșează încep să citesc în gând.

Invitație

Cu dragostea noastră pe care dorim să o împărțim cu toții oameni dragi ai noștri, dorim să te invităm la nunta ce va uni sufletele fermecate de iubire.
Doamna Bridget Stewart și domnul Dominic  Blackwood vă așteaptă cu drag în Belgia adresa va fi expus după confirmare venirii dumneavoastră.
Nunta se va desfășura în data de 24:05:2044

Cu onoare Bridget Stewart și Dominic Blackwood.

Las invitația pe masă cu mâinile tremurânde, o lacrimi a îmi curge pe obraz. O șterg repede și încerc să îmi calmează emoțiile. Mama face nunta, iar ea m-a invitat, după ani de zile ce au trecut fără a mai ști dacă este încă în viață sau nu. Iar acum s-a decis să îmi trimită o invitație la nunta lor nesuferită, și așa am o viață ușoară și fără probleme, ce mi-ar mai trebuia încă o durere de cap minoră?