Dependența mea. Volumul 2

Capitolul 19

Edi stă sprijinit cu spatele de perete și cum ne vede zâmbește cu toti dinții să-i roșii din cauza sângelui.

Sângele îmi îngheață și inima strigă că nu poate fi posibil să ne trădat. Încerc să par neafectată însă îl simt pe Wolf cum abia se abține, ei doi au fost foarte apropiați, și nici nu știu cum și ce simte el acum.

Ne așezăm pe scaune nu de alta însă îmi țipă piciorul. Privirea lui coboară la rana mea și surâde.

- De ce? Îl întreabă Wolf mârâind. Tăcere însă cum privirea lui Edi zboară spre Wolf observ cum îi ies venele iubitului meu.

- De ce nu? M-am săturat ca târfa asta să conducă tot și pe toți. Zice el scuipând la picioarele mele. Îmi încleștez maxilarul auzind cum mi-a zis. De parcă nu mai este el, mai întâi o înșeală pe VI după îmi ignoră ordinul, mai nu mă omorât și acum îmi zice că sunt o târfă.

- Târfa din încăperea asta ești tu. Nu eu sunt cea care a înșelat-o pe VI. Îi zic dur în față și fără teamă că o să-l rănească cuvintele mele.
El doar mă privește de sus ca și cum nu a făcut nimic rău.

- Scuteșet-mă de discursul tău, de parcă Wolf nu s-ar fi culcat cu nimeni înaintea ta. Ridic din sprâncene și zâmbesc.
- Exact, înaintea mea. Îi accentuez ultimele cuvinte. El pufnește privindu-ne cu dispreț pe ambii.

- Știi ce fac eu cu persoanele ce mă trădează. Îi zice Wolf fără mila lui Edi. El aprobă zâmbind, dar nu știi ce fac cu persoanele ce îmi trădează familia. Își termină Wolf ce are de zis, mi se ridică părul de pe corp. Observ că Edi nu mai este așa de încrezător în sine. Îl privesc pe Wolf și ochii îi sunt plini de dezamăgire.

- Cred că tu ar trebui să decizi. Îi ofer mână liberă, eu l-am cunoscut abia de un an însă Wolf îl cunoaște de vreme bună.
- Cei Angel, îți este frică că o să mă omori și nu vei putea suporta această suferință pe întregul vieții tale scurte? Zice Edi îngâmfat.
Îl privesc zâmbind și îl măsor din priviri.
- Îmi este frică că s-ar putea să nu mori o perioadă mai îndelungată de timp, și să stai aici și să suferi, sau să te distrug mintal în așa hal că mă vei implora în genunchi, ce îi vei avea sfărâmați. Îmi este frică să nu te omor chiar luni de zile și să vin doar să îți mai rup un os într-o zi, sau să te biciuiesc, sau poate să îmi este frică să îți fac o rană după chem un medic ca să ți-o coase și după un timp să vin din nou și să îți provoc alta. Crede-mă că pot ține jocul acesta ani întregi. Așa că mai bine îți faci cruce că nu mă decid eu să îți arăt ce îi fac eu unui trădător împuțit ca tine. Glasul meu ce poate să rupă și oase îl fac pe Edi să realizeze că nu sunt chiar așa fricoasă cum crede că sunt de fapt.

- Fă ce simți iubitule, și dacă îl omori nu mă deranjează, îmi vei face o favoare din am economisi un pic de timp. Și îl bap pe umăr pe Wolf, ce știu este că ce tocmai am zis nu se compară cu ce are el de gând să facă. Ies din cameră și Zade este unde l-am lăsat. Mă prinde repede înainte să cad jos.

- Se pare că nu e chiar așa ușor să o faci pe eroina. Mă ironizează Zade. Îmi dau ochii peste cap încercând să mă poziționez pe picioare din nou. Aud un țipăt și îl privesc pe Zade.

- Să plecăm la cortul meu. Îi zic el tace și mă ajută să merg.

Cum fermoarul cortului se închide lacrimile îmi bușesc din mine și încep a tremura din toate încheieturile. După atâta timp a decis printr-o prostie să ne trădeze și să se comporte ca un dușman adevărat.

Azi este una din cele mai rele zile pe care le am avut până acum oficial.
Am cazuri de astea cât pentru o viață întreagă, ma trădat un prieten și a vrut să mă omoare, am primit un cuțit cu venin în picior de la propriul tată și din cauza lui câteva zile nu voi fi în stare să mă mișc cum trebuie. Dar partea bună că mă doare piciorul este că acum pot să stau mai mult la birou și să semnez acte. Ura o să am o activitate foarte distractivă. Zic ironică în gândul meu cât timp încerc să șterg lacrimile ce tot curg. Fermoarul de deschide și șterg lacrimile de pe fața.

În cort își face apariția Tiffany privindu-mă serioasă.

- Cei cu tine fato? Mă întreabă când se așează lângă mine. Oftez și nu mă mai obosesc să îmi tot pun masca pe față că totul este bine când de fapt nu e așa absolut de loc.
- Edi. Zic simplu lăsându-mi capul pe spate închizând ochii. Ea tace o secundă și am impresia că nu știe ce să zică.
- Când aveam 20 de ani, am fost și eu trădată, nu în așa hal, cum îți merge ție, dar o prietenă de a mea a postat toate pozele cu mine ce erau nude la toți colegii mei de echipă cu care eram pe atunci.

Ridic capul privind-o cu ochii imenși.
- Și ce ai făcut? Mă intrigă subiectul pe care l-a deschis. Zâmbește viclean spre mine.
- Doar am prins-o de mâini cu o sfoară am legat sfoară de mașină și am făcut drifturi trăgând-o după mine, până aproape am omorât-o, și de atunci mi-am impus respect față de echipă și de restul ce au privit acel show.

Încremenesc și sunt convinsă că am aceea față de desene animate, însă nu credeam că o să aud de la Tiffany zicându-mi astfel de poveste.

- Deci în concluzie nimeni nu este veșnic pe pământ și nimeni nu îți poate garanta cât timp va fi persoana alături de tine. Și chiar dacă te distruge ideea că nu mai este lângă tine, te vei obișnui și vei trece peste, așa funcționează viața. Zice optimistă, îi știu trecutul și prin ce a trecut, iar prin ce a trecut ea nu este ușor, așa că îmi rămâne să o cred.

- Vrei să îți povestesc un pic ce face Wolf? Mă întreabă provocator. O privesc și dau din cap că da. Ea surâde simplu. Deci în primul rând ia dislocat umărul, și acum îi scoate unghiile și rupe degetele unul câte unul, am auzit că nu prea vrea să se grăbească. Aprob devenind serioasă.

- Ce facem mai departe Tiffany? Devine brusc mai rigidă și mai rece.
- Nu știu, stau și mă gândesc, nu crede-am că Derek este capabil să ajungă la astfel de nivel încât să mă atace fix la bază. Aprob însă din păcate sunt deja prea cunoscută cu situația asta.

- Nu crezi că planul meu era bun de a mă duce la ei în bază? O întreb cu speranță.
- Acest lucru este exclus din start. Oftez privind-o cum se gândește.
- Nu vom face nici o mișcare. Vom aștepta următorul său pas.
- Ești sigură? O întreb surprinsă de decizia sa. Aprobă fără să stea pe gânduri.
- Am auzit că trebuie să interoghezi un deputata, așa că să mergem.
- Dar aici cine va rămâne? O întreb nesigură de situație.
- Au venit elita și crede-mă unii din ei se pot purta de grijă. Ridic din umeri și mă ajută să mă ridic în picioare, mă înțeapă locul unde e cusut.
O să te mai doară câteva zile așa tare, până se va forma...
- Tiffany, nu îmi explică că tot nu înțeleg nimic din ce zici. Ea chicotește și ieșim din cort. Surprinsă totul se organizează încet și nu mai este panică ce era acum câteva ore.
- Nu crezi că ar trebui măcar să fac un duș și să mă îmbrac în ceva haine ce nu sunt tăiate pe jumătate? O întreb ironizând-o .
- În avion te vei aranja, și mulțumește că vin cu tine. Se amuză pe seama mea.
- Aha, vii cu mine doar pentru simplul fapt că nu trebuie să calc pe picior și nu vrei să îți asumi riscul să am o rană mult timp.

Pufnește și mergem spre mașină ce ne așteaptă, ne urcăm eu mai greu și aud un chicotit din partea ei, o privesc urât însă tot nu dispare amuzamentul de pe chipul ei.

După 20 de minute ajungem la aeroportul nostru, avionul ne așteaptă deja, ne urcăm și nu. Aș fi crezut că este așa de greu să urci niște scări amărâte.

Intrăm înăuntru și o văd pe VI și pe Max cum discută înflăcărat. Cum apar în vizorul lor de ridică și vin spre mine măsurându-mă din priviri.

- Așezați-vă că decolăm și veți vorbi, o ascult și mă lasă lângă scaunul meu, și da este al meu că este scris numele meu pe scaun cu auriu.