Dependența mea. Volumul 2

Capitolul 13

Stau cu trei dosare deja terminate, cât timp am fost în ring se pare că secretara mea mi-a mai adus încă două dosare ce le-a lăsat pe dulapul de la intrare.
Am primit câteva oferte interesante de transport de marfă, însă multe oferte au fost și de bătaie de joc, multă lumea când a aflat că conduc eu se gândește că accept toate prostiile de contracte,
Însă acum stau în față cu contractul de la Rusia, ce îmi face cu ochiul pentru a-l semna, însă pentru asta trebuie să mă duc fizic în Rusia a întocmai mai bine, și nu am nici un chef de astfel de escapadă, plus că luna asta am mult prea multe pe cap, și nunta lui mama unde din păcate mă duc că Wolf a acceptat în locul meu, două misiuni ce una ține 4 zile și una o săptămână și câteva zile parcă, nici nu mai țin minte, apoi trebuie să mă duc la tabăra lui Tiffany și după în Rusia, iar dacă mai caut prin documente precis mai găsesc misiuni unde se vor duce deja și din echipa mea.

Dar partea cea bună astăzi este că mă pot relaxa astăzi la cursă, însă înainte de asta trebuie să îmi verific mașina. Privesc ceasul de pe mână ce l-am primit astăzi de la Tiffany, este ceva putred cu ea, din cauză că nu mi-a zis încă de ce a venit.

Mai stau încă trei ore în fața acestor monștri și după mă duc la distracție.

După trei ore jumătate

Îmi fac plinul la mașină și opresc imediat spre pistă, unde am primit vești că Tiffany îi bate pe toți la cărți. Astăzi Max a pierdut mai multe de cinsprezece mii de euro după spusele lui Wolf.

Chestia asta ma surprins pentru că Max nu prea pune sume astfel de mari la jocuri în cărți, dar tot are câte o scăpare.

După ce îmi arată că este plin rezervorul, închid capacul și intru în mașină, nu am anunțat că vin acum, dar tocmai peste o oră, însă în viață uneori este bine și să faci surprize.

Pornesc mașina și de parcă îmi trezește fiecare sentiment de fericire. Iubesc să conduc indiferent de timp sau câți kilometri la oră, este o pasiune ce nu am moștenit-o de la nimeni din câte știu eu.

Mă apropii de porțile mari și albe se deschid automat, iar cum trec primii centimetri din mașină afară din teritoriu meu apăs accelerația și o gonesc din loc, lăsând în spate pietre mici albe sărind.

După câțiva kilometri las mai moale viteză nu de alta însă trebuie mai în întâi să încălzesc frâna și după să măresc viteza.

Mai am încă zece kilometri până la pistă și deja îmi permit a accelera mai tare și a merge aproape cu 200 la oră.

În timp ce mă apropii de locul în care voi concura se aude muzica în aer și derapaje. Îmi pornesc și eu muzica din mașină și îmi las geamurile în jos, iar o funcție pe care am implementat este să îmi transform mașina în una decapotabilă, dar nu este o idee ingenioasă  să o fac tocmai acum decapotabilă din cauză că vântul mă incomodează la viteză mare.

Cum văd luminile colorate și fumul ce se ridică în are turez mașina de trei ori și accelerez mai tare. Îmi pun acum ambele mâini pe volan și sunt atentă ca oamenii să fie prin părți.

Cum văd deja mașini și lumea adunată încep să claxonez și turez mașina, zâmbetul mise instalează automat pe buze și inima îmi bate tare și cu entuziasm.

Ochesc un spațiu liber merg mai tare și pun frâna, intru într-un drift forțat, aud țiuitul de anvelope pe asfalt. Apăs primul buton ce lasă din urma mea benzină  deja pe cela de al doilea drift  și deschid protecția la butonul ce lasă foc. Ajung aproape la finalul celui de al doilea drift și apăs butonul, iar acel deja fac ultimul drift sub o viteză incredibilă, nu vreau să îmi ia mașina foc. Mă opresc în mijlocul cercului de foc și mă dau jos din mașină.