Dependența mea. Volumul 2

Capitolul 14

Schimb vitezele la mașină din 3 în 3 minute, sunt cam a 5 pe rând, nu are rost să fiu acum pe locul întâi.

Trag cu ochiul la Laura și văd cum degetele îi sunt albe la cât se ține de tare de centură. Apăs accelerația mai tare, mă apropii de o mașină portocalie, nu l-am mai văzut până acum pe pistă, este cineva nou și vreau să văd cine mai exact.

Deschid geamul și arăt să îl dea și el în jos.
Geamul coboară la el, iar în fața ochilor îmi pare un chinez sau coreean nu știu ce este.

- Frumoasă mașină! Strig la el, zâmbește și turează o dată mașina sa.
- Nici a ta nu este de prejos! Aprob și îi zic.
- Ești nou nu te-am mai văzut pe aici!
- Am venit pentru un contract, însă acum vreau să mă distrez! Zâmbesc și aprob.
- Apropo, vei pierde spectaculos! Și apăs accelerația ajungând la aproape 300 la oră. Aud un mic țipăt de la Laura.

Nu îmi permit să o privesc că intru în oraș, la ora asta nu este prea multă lumea însă poliția e posibil să vină după noi.

- Angel, de ce nu vreau prietenii tăi să meargă cu tine? Nu este chiar așa de rău. Zâmbesc și dau muzica mai încet.

- Nu am ajuns încă nici măcar la jumătate. Ține-te bine Laura! Și apăs frâna intrând pe strada unde este doar un centimetru lățime de la pereți și mașină.

Un mic țipat aud din partea Laurei, mă rog să nu fie nimeni pe stradă, privesc în oglindă și văd mașina portocalie din spatele meu, sting luminile și las să lumineze doar focurile ce le am imprimate pe mașină.

Merg mai repede și întorc volanul în dreapta pentru a ieși, dau muzica mai tare și gonesc spre linia de tren.

Reaprind luminile și apăs pe două butoane simultan, mașina vibrează din nou și se pornește cel de al doilea motor. Ajung la 400 de kilometri la oră și fac slalom printre mașinile ce așteaptă la semafor, este roșu și spre din toată inima să nu las accidente, trec prima fața unei mașini repede, claxonează însă cred că nici măcar nu ma observat.

Sting luminile de afară și le pornesc pe cele dinăuntru. Virez brusc la dreapta, privesc în spate iar de data asta nu mai este mașina portocalie în spatele meu, îmi redresez privirea în fața și văd luminile roșii de la tren ce pâlpâie. Accelerez încă mai tare virând iarăși la dreapta și după la stânga.

- Trenul Angel! O ignor și strâng mai tare volanul, în fața noastră rampa este pregătită, apăs trei butoane și când accelerez iese foc din spate.

- Să nu țipi! O atenționez, întorc capul și văd luminile la tren măresc viteza și urc pe rampă trenul trece în fața noastră ajung la sfârșitul rampei sting absolut toate luminile și muzica, simt cu rotile mașini sunt în aer.

Închid ochii pentru o fracțiune de secundă, însă îi deschid la fel de repede cum i-am închis.

O presiune puternică apare în mașină și pornesc toate luminile și muzica. Roțile ating pământul scoțând un sunte ce ar pune multă lume în mormânt, zâmbesc și accelerez spre ieșirea orașului, acum sunt în fața tuturor, merg mai tare și ocolesc fiecare obstacol ce este amplasat pe drum, văd din nou mașinile în spate însă este doar ceea portocalie, se ține bine băiatul, zâmbesc că am cu cine concura, accelerez mai tare lăsând foc în spate. Se aprind și se sting luminile la mașina portocalie, nu acord nici o mile secundă jocurilor lui pentru că văd luminile de la pistă, accelerez și văd ca și cel din spate repeta după mine, mai apăs un buton ce îmi permite să ridic viteza cu încă o sută de kilometri, ajung aproape de finish și claxonez, mașina portocalie se apropie periculos de mine însă înaintez furându-i startul frumos, artificiile zboară în aer și fac trei drifturi lăsând fum în spate.