Dependența mea. Volumul 2

Capitolul 16

- Deci, atenție, în seara asta decolăm, fiți vă rog atenți să luați cu voi totul și să nu uitați nimic, ne vom întoarce peste patru zile înapoi. Misiunea se va ține însă în casa unui miliardar politic.

- Și de ce? Întreabă Ro. Închid ochii și respir ușor.

- De oarece acest om, pe nume Alberto Rose, face trafic de fete minore și dacă nu îți este de ajuns le violează. Trec fiori prin pine mine doar rostind. Misiunea noastră este să îl răpim fără a ridica prea multe semne de întrebare, am nevoie de el să fie viu. Însă înainte de asta are cip implantat.

- Unde? Întreabă VI, strâmb din nas zicând.
- Oul din stânga. O liniște se așterne și după urează hohote de râs, nu mă pot abține și surâd.
- Vi măcar aici vei avea ocazia să tai ouăle unui bărbat. Zice Max ștergându-și ochii de lacrimi. Ea își dă ochii peste cap arătându-i degetul mijlociu.

- Fiți atenți să nu vă vadă camerele și să nu declanșați alarmele, casa este plină de paznici. Scot din dulap o mapă cu foi pentru fiecare.
- Ce mai sunt alea? Întreabă Ro.
- În aceste dosare veți găsi arhitectura casei și planul pe înțelesul  fiecăruia, scopul nostru în misiune este să nu omorâm mulți oameni, să îl luăm pe deputat și să îl torturez până scoate ce îmi trebuie mie. După vi-l las pe mâna voastră.

Încă cel mai important scop este să nu fie nimeni rănit din echipa noastră și să nu moară nimeni, ne vom întoarce toți, vă promit. Deci ne-am înțeles echipă? Mă ridic în picioare privindu-i.
- Da șefa! Aud în cor zâmbesc mulțumită și dau din cap.
- Acum fiecare își face bagajul și învață arhitectura. Sucesc! Aprobă și pleacă din birou rămânând doar eu cu Wolf, mă duc în brațele sale tremurând.
- Va fi bine, nu te stresa suntem bine instruiți iubito. Mâna sa îmi mângâie părul.
- Safir tot a fost bine antrenat. Oftează și îmi ridică capul prizându-mă de bărbie.
- Știm ambii cum a murit și de ce, așa că nu îți face griji, nu este prima lor misiune și nici ultima. Aprob privindu-l în ochi. Acum haide să ne pregătim de misiune iubito. Zâmbesc amar privindu-i încrederea pe care o deține. De ar fi totul așa simplu cum crede el că este ar fi minunat. Mergem pe holurile casei și peste tot sunt oameni care se duc în stânga și în dreapta, însă toți se opresc și mă salută o secundă după își continua ce au ei de făcut. Ajungem în camera mea și a lui Wolf. Ghiozdanele sunt pe pat gata să fie umplute.

Îmi deschid dosarul și dau la pagina cu lista de lucruri ce trebuie luate, astfel nimeni nu va uita ce are de luat.

- Deci, căști fără fir, îi zic iubitului meu. Două baterii de a le încarcă, funie, cinci seturi de muniție de pistol simplu, două apărătoare de sunet, patru pistoale simple gata încărcate, șapte cuție de mărimi diferite. Și aici am terminat. Ai pus tot ce am citit iubire? Îl întreb pe Wolf după ce termin de citit lista.

- Da, totul este pregătit. Aprob și intru în dressing de unde îmi iau două trolere mari, le deschid în mijlocul camerei și încep a lua haine din dulap.

- Vrei să îmi reamintești te rog câte zile vom sta? Ridic capul spre el încruntată
- 4 zile, este vreo problemă? Pufnește și aprobă.
- Și pentru 4 zile îți trebuie 2 trolere așa de mari? Dau din cap că da.
- Deci în primul rând nu îmi iau doar haine, îmi iau și pantofi, în al doilea rând nu le umplu pentru că vreau să mă duc pe la magazine și să cumpăr de acolo, și da am nevoie de ele pentru a depozita. Pufnește când îi dau explicația.
- Pot să îmi pun și eu hainele la tine? Dacă tot ai spațiu. Îl privesc în ochi zâmbind și dau din cap că nu.
- Valiza ta este acolo în colț. Și arăt cu degetul spre valiză sa neagră. Pufnește și se duce să o ia.
- Apropo, trebuie să ne ducem pe acasă. Îi zic când închid primul troler.
- Ce să faci? Nu îți ajung aceste haine? Mă încrunt la el și mă ridic în picioare, capul încă mă doare de la seara trecută și drogurile amestecate, însă încerc să nu mă izbesc de nimic dureros.