-Bunicooo. ...Bunicooo. ....ajutor !!! Oglinda este sparta !
Bunica urca scările și când ajunge în camera mea se uita la mine ca la o nebună.
-Scumpa mea , dar oglinda nu este sparta !
Mă uit mai bine și văd ca oglinda nu e sparta , bunica avea dreptate.
-Da-da Da-dar eu am va-vazut-o sparta! Bunico trebuie sa mă crezi . Te rog, crede-ma ! am spus eu cu o lacrima pe față.
-Cred ca ai dormit puțin azi noapte ! Draga mea , trebuie sa te odihnești ....începi sa ai halucinații.
-Dar bunico. ..
-Fără vorba , culcate ! La 3:00 sa fii jos la masă , a spus bunica dură.
După ce a plecat bunica din cameră am început sa fac un plan :
- Sa încerc sa sparg cu adevărat oglinda pentru a nu se va mai întâmpla lucruri ciudate .
Sau
-Sa acopăr oglinda cu un cearșaf nefolositor.
Sau
-Sa aflu ce ascunde oglinda asta blestemată.
Sau
-Sa merg la un psiholog deoarece încep sa înnebunesc.
